Constituţia Republicii Moldova a fost adoptată la 29 iulie 1994 şi a intrat în vigoare la 27 august același an. Legea supremă prevede că R. Moldova este un stat suveran, independent, unitar şi indivizibil.

Constituția Republicii Moldova constă din opt titluri, fiecare fiind împărțit în capitole și secțiuni. În preambulul Constituţiei se menţionează aspiraţiile seculare ale poporului de a trăi într-o ţară suverană, năzuinţele spre satisfacerea intereselor cetăţenilor.

Se menţionează, de asemenea, aspiraţia spre constituirea statului de drept, considerând pacea civică, democraţia, demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic ca fiind valori supreme, se reafirmă devotamentul deputaţilor în Parlament, în calitatea lor de reprezentanţi plenipotenţiari ai poporului Republicii Moldova, faţă de valorile general-umane, dorinţa de a trăi în pace şi bună înţelegere cu toate popoarele lumii conform principiilor şi normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional, aceştia fiind conştienţi de responsabilitatea şi obligaţiile faţă de generaţiile precedente, actuale şi viitoare.

Parlamentul de la 1994 dominat de Partidul Democrat Agrar a inclus în Constituție sintagma de limbă moldovenească la articolul 13. La 5 decembrie 2013 Curtea Constituțională de la Chișinău a statuat că limba oficială în Republica Moldova este româna în conformitate cu prevederile Declarației de Independență de la 27 august 1991 care primează Constituției adoptate la 29 iulie 1994. Curtea a transmis o notă parlamentului pentru eliminarea aceste neconcordanțe, însă din 2013 până acum nici un Legislativ nu și-a asumat acest lucru.