Guvernul italian spune că măsura este necesară pentru a reduce consumul de energie și pentru a limita dependența de gazul importat. Dar, pentru mulți italieni, 19 grade în casă înseamnă frig, mai ales în regiunile din nord, unde iernile pot fi aspre.

Italia este împărțită în șase zone climatice, fiecare cu propriile reguli pentru folosirea caloriferelor. În sud, pe insulele Lampedusa și Linosa, acestea pot funcționa doar șase ore pe zi, între decembrie și martie. La Napoli sau Cagliari, zece ore. Iar în nord, la Milano și Torino, oamenii au voie să-și încălzească locuințele 14 ore zilnic, între 15 octombrie și 15 aprilie. Doar zona F, cea mai rece, nu are restricții.

Temperatura maximă permisă este 19 grade, cu o toleranță de două grade – adică, practic, până la 21. În spațiile comerciale și industriale, limita e chiar mai jos: 17 grade.

Cei care nu respectă regulile pot fi amendați cu sume între 500 și 3.000 de euro, iar autoritățile locale pot adăuga sancțiuni suplimentare de până la 800.

Restricțiile nu vizează doar populația, ci și instituțiile publice. În clădirile guvernamentale, termostatul nu trebuie să urce peste aceeași limită de 19 grade.

Totul face parte din „Operazione Termostato”, un plan național de economisire a energiei și de reducere a emisiilor de carbon.

Specialiștii spun însă că aplicarea acestor reguli va fi dificilă. Cum se poate verifica temperatura din fiecare apartament? Inspectorii locali pot face controale, dar sistemul riscă să devină birocratic și costisitor.

Pe de altă parte, măsura ar putea aduce și beneficii. Fiecare grad scăzut sub 20 poate reduce consumul de energie cu până la 10%, în funcție de izolația locuinței. Iar într-o țară care importă peste 75% din energia sa, orice economisire contează.

Criticii spun însă că frigul impus prin lege va fi greu de suportat pentru vârstnici și familiile cu copii mici. Guvernul italian promite compensații pentru cei vulnerabili, dar rămâne de văzut dacă frigul va fi, până la urmă, mai ieftin decât căldura.