La începutul anului 1941, NKVD a lansat zvonul că sovieticii ar fi permis trecerea frontierei. Pe 1 aprilie, sute de locuitori din Bucovina de Nord și-au manifestat solemn dorința de repatriere și au pornit în coloană spre România, purtând un steag alb, icoane şi drapele bisericeşti. La hotar îi aşteptau, însă, mitralierele grănicerilor sovietici, care i-au secerat fără milă. În poiana Varniţa, locul masacrului, a fost ridicat un Memorial şi, an de an în această zi, români de pretutindeni se adună pentru a comemora victimele.

OLGA LAZURCA: „Suntem două surori, nepoatele unui decedat aici, din partea ttaălui. Tata până în 1991, tata nu a vrut să ne povestească nimic. Întrebam une-I îngropat tatăl lui. A început a spune, dat totuși nu ne povestea tot, avea frica din 41 a intrat în el”.

MIRCEA TOVARNIȚCHI: „Bunelul nostru, când se întorcea de la Fântâna Albă, de la masacru, a ajuns pe punte la Sirițel și grănicerii cu caii l-au ajuns și l-au străpuns cu baionetele șia  căzut în Sirete. L-au luat de acolo și l-au înmormântat în sat”.

IONICĂ SEMENIUC, 91 de ani, s. Voloca: „Vin aici să-i comemorăm pe frații , rudele noastre împușcați nevinovat nevinovați, crae au vrut să plece în patria mama România”.

DANIEL PRELIPCEA, județul Suceava, România: „An de an vin aici, la Varnița, ca să păstrez vie memoria înaintașilor noștri care și-au pierdut  viața. Istoria nu trebuie uitată. Trebuie să învățăm din ea și să nu mai repetăm greșelile”.  

IRINA LOREDANA STĂNCULESCU consul general Cernăuți: „Ne-am adunat împreună cu comunitatea românească din Cernăuți împreună cu biserica din comunitățile românești pentru a omagia acest loc tragic în care românii și-au pierdut viața la 1941. Este un moment care a marcat Bucovina, zi de doliu”.

Masacrul de la Fântâna Albă nu a fost niciodată recunoscut oficial de Uniunea Sovietică. Numărul exact al victimelor nu se va afla, probabil, niciodată. Unele date arată că, în acea zi, trei mii de români au fost executaţi de sovietici.