Yangon / Bangkok – Aproape 1.700 de morți și peste 3.400 de răniți. Este, până acum, bilanțul provizoriu al cutremurului cu magnitudinea 7,7 care a lovit Myanmarul, cel mai grav dezastru natural din istoria recentă a țării. În timp ce comunitatea internațională se mobilizează, diferențele dintre reacția autorităților din Myanmar și cea din Thailanda, stat vecin, sunt evidente – și dureroase.
Imaginile din Bangkok arată o mobilizare aproape impecabilă. Rudele și prietenii victimelor stau în tăcere în jurul unei clădiri prăbușite – un turn de 30 de etaje aflat în construcție. Fiecare zgomot, fiecare respirație, contează. Echipele de intervenție lucrează fără oprire, alături de câini utilitari antrenați să detecteze semnele de viață sub dărâmături, transmite TVR Info.
„Primele 72 de ore sunt vitale. Dacă vrem să găsim supraviețuitori, acum e momentul, înainte ca utilajele grele să intervină”, spune Teerasak Thongmo, comandantul unei unități canine.
La peste 1.200 de kilometri distanță, în nord-vestul Myanmarului, situația e radical diferită. În Mandalay, epicentrul tragediei, presa are acces limitat, iar regimul militar pare copleșit. Nu există suficiente echipamente, nici personal. Localnicii sapă cu mâinile goale, printre ruine, sperând că mai pot scoate pe cineva în viață.
Organizațiile umanitare, inclusiv Națiunile Unite, fac eforturi disperate pentru a ajunge la victime. Spitalele sunt depășite, proviziile de bază – insuficiente. Cu toate acestea, apar și momente de speranță. Un bărbat a fost scos de sub dărâmături după 40 de ore. A fost nevoie de o echipă internațională, inclusiv 15 salvatori din Singapore, pentru a-l recupera.
„Nu puteam face față singuri. A fost nevoie de colaborare reală, de efort combinat. Doar așa a fost posibil.”
Myanmarul, condus de o juntă militară aflată în conflict cu mai multe grupări rebele, trece printr-o criză internă profundă. În acest context, ajutorul internațional se lovește de birocrație, opacitate și lipsă de cooperare reală din partea autorităților.
Generalii de la conducerea țării au promis o „pauză temporară” în ofensiva militară, pentru a permite desfășurarea operațiunilor de salvare. Rămâne de văzut dacă această promisiune va fi respectată.
Până acum, statele din regiune – în special Thailanda, India, China, Rusia și Singapore – au trimis ajutoare. Dincolo de geopolitică și de tensiuni, miza acestor zile e simplă: fiecare oră poate însemna o viață salvată.
