Zinaida Baleanu din satul Brăviceni, raionul Orhei, timp de 48 de ani, le-a cultivat copiilor pasiunea pentru studiul istoriei.

„Eu și sora suntem istorici, fiul mai mic la fel. Vreau să vă zic că nu avu posibilitatea să fim altceva, pentru că ne-am înnăscut cu istoriile pe care le povesteau părinții noștri, care au fost niște istorii extraordinare. Pe parcursul vieții ne-au povestit despre modul lor de trai, deportări, război. Noi am crescut cu amintirile lor”.

A format mai multe generații, dedicându-se în totalitate vocației sale.

ZINAIDA BALEANU, fostă profesoară, s. Brăviceni, r. Orhei: Școala medie de cândva Pelivan, Colegiul pedagogic și ultimii 20 de ani, director adjunct la Liceul Ion Luca Caragiale Orhei și profesoară de istorie.

Nu mai predă lecții, de un an, însă are un dor mare de școală și de elevi.

„Aceasta a fost decizia mea, până la 65 de ani, pentru că, eu cred că omul trebuie să simte când trebuie să plece și să plece cu verticalitate. Vreau să vă zic că mai fac câte o oră de istorie cu careva colegi, elevi când ne amintim de orele de istorie. Nu m-am separat cu totul de instruire. Mie îmi plăcea mult literatura și citesc și la ora actuală. Dacă merg la librărie las 1000 lei acolo, pentru că, îmi place. Așteaptă să fie citite niște lucrări. Istoria îți permite să studiezi și literatură, artă pentru că, istoria este tot”.

De aceea, este mândră de tinerii interesați de evenimentele istorice.

„Copiilor de azi le trebuie profesorul din secolul acesta. Eu sunt din secolul trecut. Copii de atunci se uitau în gura profesorului pentru că nu avea o altă sursă de informare. Ceea ce îi spunea profesorul era lege. La ora actuală copilul este foarte informat”.

Indiferent de circumstanțe, s-a străduit, oricând, să corespundă misiunii sale.

„Fiind cadru didactic mereu am avut grijă de ce spun și cum spun. Profesorul nu educă în sala de clasă, el educă peste tot. Este complicat să avem standarde duble e complicat”.

În portofoliul doamnei Zinaida sunt și câteva lucrări științifice.

„O primă încercare a fost Clipa, unde. Am înăuchiat eseuri, versuri, ce am scris de pe parcursul vieții din adolescență și mai târzii. Împreună cu sora. Am lucrat asupra monografiei Istoria satului Peresecina, timpuri. A fost o muncă de peste 20 de ani, cred că”.

Pe lângă istorie și cercetări, are o pasiune aparte și pentru portul popular.

„Sunt meșter de categoria a IV la croșetă. Am brodat. Iia este opera mea. Am făcut iie nepoatei, acum mai puțin, pentru că, necesită un văz mai bun”.

Acum, mai la îndemână îi este croșeta, cu ajutorul căreia pregătește zestre pentru nepoate.

„Iarna asta am făcut cinci fețe de masă la toate nepoatele mele că de la doi feciori am cinci nepoate. La toate le-am făcut câte o față de masă mare și le fac și câte una mică. Când pasiune îți aduce bani, ea începe să-ți devină meserie. Ea pentru mine este pasiune, eu nu știu dacă ei o să aibă nevoie de ceea ce fac eu, dar peste ani o să spună că asta a făcut-o bunica. A ținut-o în mână”.

Reporter: Alexandru Leahu Imagine: Ghenadie Stoianov