Interviurile și Reportajele Telejurnalului

Reportajele Telejurnalului: A fost sărbătoare pentru toţi cei care simt româneşte şi poartă tricolorul în suflet oriunde ar fi

post-img
Romania Mare

A fost sărbătoare pentru toţi cei care simt româneşte şi poartă tricolorul în suflet oriunde ar fi, în ţară sau pe unde i-a purtat destinul, prin lume. A fost un bun prilej să ne amintim de trecutul nostru glorios, să ne bucurăm de prezent, chiar dacă vremurile nu sunt deloc uşoare, şi să ne gândim cu speranţă la viitor. Un viitor de la care ne dorim în primul rând pace.

 


Au două locuri pe care le numesc acasă. Vorbim despre basarabenii care locuiesc în satele de lângă Prut, dar muncesc în România. Unii fac naveta săptămânal, iar alţii s-au obişnuit să se trezească în zorii zilei şi să plece la serviciu la Iaşi sau la Bacău.

DANIELA DANILOVA: „Peste 5.000 de persoane traversează, zilnic, frontiera dintre Republica Moldova si România, prin punctul Sculeni. Dintre acestea, câteva zeci fac naveta de acasă la serviciu, trecând graniţa. Practic, locuiesc în Republica Moldova şi lucrează în România.”

De acasă până acasă. Aşa, de fapt, îşi numesc itinerarul zilnic basarabenii care muncesc de-o viaţă peste Prut. Pe unii, însă, der România nu-i leagă doar serviciul.

„Mai mult muncesc în România, dar locuiesc în Republica Moldova. – Ce munciţi mai exact? - Design interior, proiectări, inginerie şi electrică. – Şi de opt ani faceţi naveta Republica Moldova – România? – Zilnic o fac, pentru că sunt nevoit, pentru că România este mai dezvoltată, cu proiecte bune.  ”

„Cumpărături... să vizitez prietenii care învaţă la universitate. Majoritatea sunt acolo, prin Iaşi, Bacău, Sibiu. Sora tot e în Sibiu. – Şi de câte ori faceţi naveta în România. – Când sunt acasă, de patru-cinci ori pe săptămână.”

„Eu întotdeauna am treabă la spital. – De ce mergeţi acolo şi nu în Republica Moldova – În RM nu sunt asigurată medical.”

Şi mulţi români pornesc aproape în fiecare zi spre Republica Moldova, mai ales, cei din judeţul Iaşi. Pe două roţi şi bine echipaţi, oamenii îşi croiesc drum până la piaţa din Ungheni.

„Facem cumpărături, luăm ulei, pâine, bomboane, ce găsim... pentru copii. MUSCA – Şi veniţi în fiecare zi? – Termin pâinea şi iarăşi vin.”

„Păi la Şoldăneşti, mai departe de aici… şi mă mai duc la cineva să fac o instalaţie electrică, că suntem rude şi trebuie să ne ajutăm.”

„Până la Ungheni, voiam să-mi cumpăr o bucată de plasă de... că vreau să-mi fac un gard. Nu am găsit şi mă întorc înapoi. Păi e ca acasă, e frumos la dvs aici, oameni primitori.”

Iar acest tânăr a trecut pentru prima dată Prutul. Merge să-şi vadă bunica din Republica Moldova.

„-Prima dată ai venit? – Da, am făcut 18 ani şi... prima oară vin. MUSCA Suntem jumate români, jumate moldoveni. Tata e din România, iar mama din Moldova.”

Pentru basarabenii din localităţile mărginaşe, România e chiar peste deal. Îi despart doar câţiva kilometri. Iar multe sate de la frontieră sunt înfrăţite cu cele din România. Statul român a sprijinit financiar nenumărate proiecte din educaţie, sport şi altele.

VASILE CASIAN, primar, comuna Sculeni, raionul Ungheni, Republica Moldova: „Guvernul României a decis să ne finanţeze mai multe lucrări prin apeluri de proiecte. Vin fraţii de peste Prut şi fac cumpărături aici, plecăm noi la Iaşi şi facem cumpărături la ei. Astfel are loc socializarea între oameni. Ştiu două echipe de băieţi care vara muncesc la Constanţa, la construcţii, pentru că e mai aproape de mare, iar pe timp de iarnă – vin la Iaşi, pentru că e mai aproape de casă.”

„Vorbim în aceeaşi limbă, doar că ei vorbesc mai frumos faţă de noi.”

„Eu consider că suntem acelaşi popor, culinar practic e aceeaşi... tradiţiile prin unele locuri practic sunt la fel.”

Potrivit ultimelor date statistice, fiecare al patrulea basarabean are şi cetățenie română. Mai exact, sunt în jur de 650 de mii de oameni. Numărul acestora a crescut considerabil în ultimii 20 de ani.

Şi în Chişinău găsim peste tot porţiuni din România. Numele celor mai mari oraşe româneşti sunt denumiri de străzi importante în capitala Republicii Moldova. Unele se întâlnesc în intersecţii care dau geografia peste cap. Altele amintesc mari personalităţi româneşti din toate domeniile. Ba chiar mai mult, există şi localităţi gemene peste Prut, exemplul fiind Sculeni, unde există şi un punct de trecere a frontierei.

SVETLANA GORE reporter TVR MOLDOVA: „Alba Iulia, Suceava, Bacău, Timişoara, sau Bucureşti. Toate sunt oraşe din România, dar care se regasesc si pe harta capitalei Republicii Moldova. Nu e o eroare, ci denumiri de străzi din Chișinău.”

„Cum e să locuiţi pe strada Alba Iulia din Chişinău? Normal. Le-o schimbat demult, atunci din vremea sovietică a fost o denumire, pe urmă alta, pe urmă alta.”

„Cum este să locuieşti pe strada Bacău care poartă denumirea unui oraş românesc? Ceva interesant. Cu emoţii parcă eşti într-o stradă înstrăinată.”

În Chişinău sunt foarte multe denumiri legate de istoria României, care provin încă din perioada interbelică. Tematica unirii a fost inspirație în stabilirea numelor unor străzi, spun experţii în urbanism şi patrimoniu.

ION ȘTEFĂNIȚĂ expert în patrimoniu: „Avem strada 27 martie 1918. Strada Unirii, care actualmente este strada Sfatul Ţării. Când s-a votat unirea din 1918, la Alba Iulia, respectiv în sectorului Buiucani avem bd. Alba Iulia. În partea de jos a urbei, noi avem denumiri de străzi ca Petru Maior, Avram Iancu, Anton Pan sunt personalități care au lăsat o amprentă în istoria României. Strada Bucureşti care în perioada interbelică a avut denumirea prim-ministrului României, Ion Brăteanu.”

SVETLANA GORE reporter TVR MOLDOVA: „ulte străzi din Chişinău poartă şi numele unor domnitori români. De exemplu, Mircea cel Bătrân, Tudor Vladimirescu, Alexandru Ioan Cuza, Mihai Viteazu, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu şi alţii. Iar întâmplarea face ca aceștia să se învecineze, pe harta Chișinăului, cel puțin ciudat, cu alte personalități sau cu orașe unde nu au fost vreodată. Aici, în sectorul Râşcani din Chişinău, Matei Basarab își are reședința lângă Moscova, unul dintre bulevardele orașului. O altă intersecție bizară din Chişinău este Bucureşti cu Ismail. Dar avem şi intersecţii deloc întâmplătoare. De exemplu, Mihai Eminescu şi Veronica Micle – două simboluri ale poeziei româneşti.

„Bucureşti, Octavian, Goga, George Coşbuc, Vasile Alecsandri. Care mai este. Reflectă o integritate naţională, un spirit comun naţional.”

ION ȘTEFĂNIȚĂ expert în patrimoniu: „Noi avem o istorie comună. Mă bucur că adevărul istoric, acele pagini de istorie sunt reconstituite prin atribuirea acestor toponime din istoria, Basarabia de altă dată.”

Asemănările merg mai departe. Avem chiar şi localităţi care poartă aceeaşi denumire, de o parte şi de alta a Prutului.

DANIELA DANILOVA reporter TVR MOLDOVA: „Una dintre localităţile gemene este şi satul Sculeni din raionul Ungheni, Republica Moldova.”

IOANA DOLEANU reporter TVR Iaşi: „Şi în România există satul Sculeni care se află în comuna Victoria din județul Iași. Localitatea este pe malul drept al Prutului, la granița cu Republica Moldova, pe malul opus față de localitatea cu același nume din țara vecină. De altfel, satul reprezintă şi un important punct de trecere a frontierei pe cale rutieră între România și Republica Moldova.”

De fapt, circa 800 de localităţi din cele aproximativ 2.000 din Basarabia, existente în prezent, adică 40 la sută, au denumiri identice sau asemănătoare cu peste 2.350 de sate din România. Acestea ar mai fi: Călăraşi, Şişcani, Roşu, Budeşti, Frumoasa, Onișcani şi altele.

Fără frontieră este şi medicina. Doctorii basarabeni trec Prutul pentru a însuși tehnici moderne de diagnostic și practici de succes de la colegii români. Ba mai mult, unii medici muncesc în ambele ţări şi fac naveta zilnic. Şi proiectul transfrontalier SMURD face o punte între cele două sisteme de sănătate, din Republica Moldova şi România.


Veaceslav Groza este obstetrician ginecolog, cu un stagiu de muncă de 25 de ani. Lucrează în oraşul Ungheni din  Republica Moldova, dar mai trece zilnic şi Prutul, pentru a face rezidenţiatul în urologie, la Iaşi. Singura lui problemă e timpul pierdut în punctul de trecere a frontierei – cam 25 de zile din an.

VEACESLAV GROZA, obstetrician ginecolog: „Sunt nişte colegi care ne îndrumă şi ne pregătesc foarte bine în acest domeniu. Al doilea motiv pentru care am ales Iaşiul este apropierea geografică de locul unde activez zi de zi. Mă trezesc la ora 5 dimineaţă, la 5:30 plec, după care fac programul complet la Iaşi, mă întorc şi am program după-amiază deja în Republica Moldova. În afară de aceasta, activăm în gărzi.”

Posibilităţile pe care le oferă medicina românească sunt mai mari decât cele din Republica Moldova. Este unul dintre motivele care l-au determinat pe Veaceslav Groza să aleagă şcoala de la Iaşi.

VEACESLAV GROZA, obstetrician ginecolog: „Medicii români sunt mai cosmopoliţi, călătoresc mult mai mult, fac diferite pregătiri sau cursuri în diferite ţări, participă la congrese internaţionale, fac cercetări şi le publică în diferite reviste.”

La Iaşi, îl găsim şi pe urulogul Iurie Tomac. De mai mult de două decenii, basarabeanul salvează vieţi în România. A venit, anterior, şi în Republica Moldova pentru a-şi împărtăşi experienţa cu vechii lui colegi.

author-img_1

Cristina Popescu

Reporter