Maria Procopenco este o soprană lirică din Republica Moldova. De la o vârstă fragedă, a început să studieze vioara și pianul, așa că a fost mereu înconjurată de muzică clasică și instrumente muzicale. A avut plăcerea de a-și face studiile la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga”, specializarea Dirijat Coral, ca mai apoi să studieze canto clasic la Conservatorul din București. În prezent, face parte din Studioul Experimental al Operei Naționale din București și din echipa Asociației ArtPulse.
„Să știți că în familia mea există o tradiție care a devenit o parte din sufletul meu: muzica. Prin prisma faptului că părinții mei sunt slujitori ai bisericii - tata este preot, iar mama este dirijoare a corului bisericii - aceștia m-au încurajat să cânt încă de când eram mică. De aceea, am știut dintotdeauna că voi respira în note muzicale, iar această pasiune încerc să o transmit și copilașilor care sunt pasionați de arta muzicii. Totuși, nimic nu a fost mai special pentru mine decât vocea mătușii mele, Maria Bieșu. Pentru mine, ea era mai mult decât o rudă, este inspirația mea, modelul spre care tind și o adevărată legendă a muzicii.”
„Astăzi este o zi specială. Este ziua de naștere a mătușii mele, marea soprană Maria Bieșu, „cea mai bună Cio-Cio-San din lume”, iar eu am decis să-i ofer un cadou unic - unul care să vină din inima mea.”
De când era mică, asculta diferite interpretări ale mătușii sale, printre care se numără și „Ochiul tău iubit”, și și-a promis că atunci când va crește mare o să o cânte și ea. De aici a venit și ideea de a-i aduce un omagiu în această zi specială. Chiar dacă mătușa sa nu mai este printre noi, rămâne o personalitate marcantă a culturii noastre, care, prin talentul și vocația sa, a oferit prestigiu și cinste țării noastre. Maria ar vrea ca fiecare vers să amintească tuturor de anii de glorie, de dragostea și devotamentul pe care le-a investit în muzică și în ea. Ce poate fi mai frumos decât îmbinarea versurilor marelui poet român Mihai Eminescu și muzica arhicunoscutului compozitor Eugen Doga? Această piesă nu este doar despre melodicitatea sa, ci și despre ceea ce leagă amintiri și suspine.
Dedicând această romanță mătușii sale, Maria speră să reușească să-i arate cât de mult înseamnă muzica și opera pentru ea și ce amprentă a lăsat în dezvoltarea sa. Chiar dacă mătușa sa nu mai este printre noi, Maria tinde să creadă că de undeva, de acolo sus, mătușa sa o ascultă. Așa că îi invită și pe ascultători să se bucure de această creație alături de ea.