În doar trei decenii, tutunul a trecut de la statutul de cultură strategică la una pe care statul nu o mai sprijină. Dacă, în 1990, Republica Moldova avea peste 30 de mii de hectare de tutun, fiind una dintre cele mai profitabile culturi din țară, astăzi, suprafața cultivată a scăzut de 60 de ori, ajungând la doar 500 de hectare. În timp ce statul descurajează această ramură prin politicile de combatere a fumatului, puținii producători rămași încearcă să reziste și să găsească noi piețe de export.
Aproape 80 la sută din tutunul din Republica Moldova se cultivă în raionul Criuleni. La Corjova, plantațiile se întind pe 400 de hectare, iar acum munca este în plină desfășurare. Pentru că nu găsesc muncitori locali, fermierii aduc forță de muncă din Uzbekistan.
După recoltare, frunzele sunt uscate atât în cuptoare vechi, cât și în uscătorii moderne.
VALERIAN COVALI, tehnolog la uscarea tutunului: În decurs de vreo 30 de ani lucrez la așa sisteme. Dar, în cazul de față, mai avem și uscătorii performante, cu care se ocupă băieții mai tineri, dar prelucrarea lor merge în decurs de tot același, dar pur și simplu calitatea tutunului este mai bună și lucrul manual se diminuează.
Pe câmpurile din Corjova sunt cultivate trei soiuri de tutun: Virginia, Burley și un soi autohton, tutun semioriental, cunoscut din perioada sovietică. Aproximativ 80 la sută din producție este comercializată pe piața internă.
VASILE COȘNEANU, directorul de dezvoltare al întreprinderii: Avem săptămâna asta chiar de făcut un export într-o țară absolut nouă pentru Moldova, în Emiratele Arabe Unite, în Dubai. Va fi primul export istoric pentru Moldova ca țară și pentru noi ca și companii. Genul ăsta de clienți potențiali sunt mai mulți din diferite țări, exceptând spațiul tradițional al Uniunii Europene și Ucraina, Rusia sau fosta CSI, să spunem așa. Avem un mare interes din piețele din Asia.
Reprezentanții ramurii spun însă că dezvoltarea sectorului este îngreunată de lipsa sprijinului financiar din partea statului. Potrivit lor, Legea privind controlul tutunului interzice acordarea subvențiilor pentru industria tutunului, deși această cultură necesită investiții considerabile și multă muncă.
VASILE COȘNEANU, directorul de dezvoltare al întreprinderii: Ni se spune că Uniunea Europeană nu subvenționează această cultură, însă sunt suficiente exemple în care atât România, cât și Polonia, de exemplu, țări care sunt mai apropiate de noi ca și tipaj, subvenționează în continuare ramura, și anume partea de recoltare a tutunului, pentru că ei înțeleg că este un domeniu strategic și este una din culturile, fără exagerare, cu cea mai mare valoare adăugată per hectar.
La nivel mondial, China este cel mai mare producător de tutun, urmată de India și Brazilia.
