În versiunea de lux a propagandei ruse, războiul a fost un fel de meci istoric în care URSS a jucat singură, a arbitrat singură, a marcat singură și apoi, deloc surprinzător, și-a dat singură trofeul. Marea Britanie?

„URSS a câștigat singură războiul”

Decor. Statele Unite? Figuranți. Franța? O notă de subsol. China? Nici nu încape în manualul copertat sovietic. Au uitat, evident, de armamentul american, de fondurile britanice și sacrificiul aliaților, mai ales al armatei romane.

Doar că istoria, spre deosebire de propaganda de partid, are prostul obicei de a ține minte. Germania nazistă a fost învinsă de Coaliția Aliată. Da, URSS a avut un rol uriaș. Da, frontul de est a fost decisiv și teribil. Da, milioane de oameni din spațiul sovietic au murit. Dar „rol uriaș” nu înseamnă „singurul rol”. Nu poți lua o victorie colectivă, să-i scoţi pe toți participanții din poză și să spui: „Priviţi, eram doar noi!”.

Și încă ceva. URSS nu era Rusia. Era o uniune de republici și popoare. Au luptat ucraineni, belaruși, moldoveni, georgieni, armeni, kazahi, evrei sovietici și mulți alții. Dar propaganda de azi face o scamatorie elegantă. Ia sacrificiul tuturor și îl trece pe numele Rusiei contemporane. Adevărul este simplu. Victoria asupra nazismului merită respect. Dar respectul pentru victorie nu înseamnă abonament geopolitic la Kremlin.

„Războiul a început în 1940” sau „în 1941, când a fost atacată URSS”

Al doilea mit este pentru oamenii care cred că istoria începe exact când spune Moscovei. În varianta propagandistică, războiul începe în 1941, adică atunci când URSS apare în rolul de victimă. Tot ce s-a întâmplat înainte? Pauză publicitară. Ecran negru. Memorie indisponibilă temporar. Numai că Al Doilea Război Mondial a început la 1 septembrie 1939, când Germania nazistă a invadat Polonia. Acesta este începutul războiului în Europa.

De ce evită propaganda anul 1939? Pentru că acolo lucrurile devin incomode. În august 1939, Germania nazistă și URSS au semnat Pactul Molotov-Ribbentrop, cu protocolul secret prin care Europa de Est era împărțită în sfere de influență. Adică nu doar Hitler avea planuri pe hartă. Și Stalin avea creionul ascuțit.

Pentru Republica Moldova, această omisiune nu este o simplă greșeală de calendar. Este esențială. În 1940, Basarabia a fost ruptă de România și ocupată de URSS. Iar dacă spui că „războiul începe în 1941”, ștergi din poveste exact episodul în care URSS nu era încă victima Germaniei naziste, ci partenerul ei de pact.

Propaganda face aici o operațiune cosmetică: Ia oglinda istoriei, o sparge, păstrează ciobul care-i convine și spune: „Iată adevărul complet!” Nu, nu e adevărul complet. E istorie editată cu foarfeca NKVD-ului.

De asemenea, pe teatrul de operațiuni din Asia, Japonia imperială a declanșat războiul împotriva Chinei în 1937, război care a afectat zeci de milioane de persoane de pe acest continent.

Adevărul este că pentru a înțelege 9 mai, trebuie să începem cu 1939, nu cu varianta selectivă a calendarului rusesc. Pentru că atunci când tai începutul poveștii, schimbi vinovații, schimbi victimele și transformi istoria în reclamă politică.

„Basarabia a fost doar eliberată de Armata Roșie”

Al treilea mit vine cu o formulă simplă, repetată până devine refren: „Armata Roșie a eliberat Moldova”. Atât! Cine îndrăzneşte să pună întrebări despre deportări, ocupație, foamete, represiuni, lagăre sau frică este imediat trimis la colț cu eticheta pregătită: „fascist”.

Foarte comod. Cam ca și cum cineva ți-ar spune: „Da, ți-am intrat în casă, ți-am luat actele, ți-am deportat rudele, dar nu fi nerecunoscător, ți-am schimbat și lacătul.”

Să fim clari. Nazismul a fost criminal. Înfrângerea Germaniei naziste a fost necesară. Victimele războiului trebuie comemorate. Dar în cazul Basarabiei, povestea nu poate fi redusă la un singur cuvânt, eliberare sovietică. Pentru că înainte de 1944 a fost 1940. Iar în 1940 nu a venit libertatea cu flori în mână. A venit ocupația sovietică.

După instaurarea regimului sovietic au urmat arestări, deportări, confiscări, teroare politică. Oameni ridicați noaptea. Familii trimise în Siberia. Copii transformați în dușmani ai poporului înainte să meargă ori să știe să scrie corect. Dar în manualul propagandei, aceste lucruri sunt trecute la categoria nu deranjați mitologia.

Adevărul este că două lucruri pot fi adevărate în același timp. Da, Germania nazistă a fost învinsă. Da, regimul sovietic a adus în Basarabia represiune și ocupație. Nu trebuie să falsificăm una ca să recunoaștem cealaltă.

Propaganda însă nu vrea memorie completă. Vrea memorie disciplinată. O memorie care depune flori, dar nu pune întrebări. O memorie care plânge soldații, dar tace despre deportați. O memorie cu voie de la Moscova, asta nu este comemorare. Este istorie pusă în lesă.

9 mai aparține Rusiei, iar Ziua Europei este o provocare

Al patrulea mit este unul foarte sensibil: „9 mai aparține Rusiei, iar Ziua Europei este o provocare”. Cu alte cuvinte, Kremlinul nu doar interpretează istoria, ci pare să fi depus și actele de proprietate pe calendar. Ziua de 9 mai? Privatizată. Marcă înregistrată. Folosirea fără acordul Moscovei se pedepsește cu isterie televizată.

În realitate, 9 mai are mai multe semnificații. Pentru spațiul ex-sovietic, este Ziua Victoriei asupra Germaniei naziste. În mare parte din Europa, sfârșitul războiului este marcat pe 8 mai, pentru că actul capitulării a intrat în vigoare atunci după ora Europei Centrale. La Moscova era deja 9 mai. Deci, diferența este și una de fus orar, nu o conspirație globală împotriva veteranilor.

Pe de altă parte, 9 mai este și Ziua Europei, legată de Declarația Schuman din 1950, un proiect născut tocmai din ideea că Europa nu mai trebuie să ajungă la război. Adică, atenție, o zi despre pace. Dar nimic nu sperie mai tare propaganda militaristă decât o zi despre pace, cooperare și instituții.

În Republica Moldova, propaganda încearcă să transforme această coexistență într-un scandal. Dacă marchezi Ziua Europei, cică insulți veteranii. Dacă vorbești despre pace europeană, cică ștergi victoria. Dacă nu repeți discursul Moscovei, cică ești împotriva memoriei.

Fals. Un om normal poate aprinde o lumânare pentru cei morți în război și poate susține, în același timp, o Europă fără războaie. Nu există contradicție. Contradicția este inventată de cei care au nevoie de conflict ca de oxigen. 9 mai nu trebuie să fie monopolul nimănui. Nici al Moscovei, nici al partidelor, nici al propagandei. Este o zi prea grea ca să fie transformată în decor pentru lozinci.

Autoritățile din Moldova interzic Ziua Victoriei și reabilitează fascismul

Dramă mare. Lacrimi în platou. Moderator încruntat. Invitați revoltați. Și, bineînțeles, aceeași concluzie gata mestecată – Chișinăul reabilitează fascismul.

Este o manipulare clasică. Se ia o discuție reală despre simboluri, politizare și propaganda de război, apoi se ambalează ca atac împotriva veteranilor.

A comemora victimele războiului nu este același lucru cu a transforma 9 mai într-o paradă geopolitică pentru Rusia de azi. A depune flori nu este același lucru cu a flutura simboluri folosite acum pentru agresiune militară. A respecta bunicii care au luptat nu înseamnă să accepți ca memoria lor să fie folosită ca afiș electoral și combustibil propagandistic.

Dar propaganda vrea să amestece totul într-o singură oală: veterani, Rusia, URSS, Putin, panglica, tancul, nostalgia, frica, trădarea, fascismul imaginar. Apoi întreabă teatral. Cum îndrăzniți să nu iubiți acest borș? Republica Moldova are dreptul să comemoreze victimele războiului fără să importe toată mitologia politică a Kremlinului. Are dreptul să spună respect pentru cei care au murit, dar nu pentru minciunile celor care le folosesc memoria. Are dreptul să marcheze 9 mai fără să transforme ziua într-un test de loialitate față de Moscova. Cea mai murdară parte a acestui mit este că folosește emoția sinceră a oamenilor. Fiecare familie are o poveste. Fiecare sat și oraș are morții săi. Și tocmai de aceea propaganda intră acolo, pentru că memoria doare. Iar durerea, dacă este manipulată, devine instrument politic.

Adevărata lipsă de respect nu este să întrebi ce s-a întâmplat în istorie. Adevărata lipsă de respect este să transformi morții într-un slogan.

9 mai poate fi o zi a memoriei. Dar memoria nu înseamnă obediență. Nu înseamnă să accepți minciuna pentru că vine învelită în panglică. Nu înseamnă să uiți Pactul Molotov-Ribbentrop, ocupația, deportările sau faptul că victoria asupra nazismului a fost obținută de mai multe popoare, nu de propaganda unei singure capitale.

Când istoria este spusă pe jumătate, cealaltă jumătate devine armă. Iar arma aceasta este folosită și astăzi împotriva Republicii Moldova, României şi Occidentului.