Marea Britanie va prelua de la 1 ianuarie pentru un an comanda forţei NATO de reacţie rapidă, în care armata britanică participă cu o brigadă mecanizată uşoară, a anunţat joi Alianţa Nord-Atlantică într-un comunicat, scrie Caleaeuropeană.ro
Forţa NATO de reacţie rapidă, denumită ”Forţa Întrunită cu Nivel de Reacţie Foarte Ridicat” (Very High Readiness Joint Task Force – VJTF), a fost constituită în anul 2014 după ce Rusia a anexat peninsula ucraineană Crimeea şi a fost desfăşurată prima dată pentru apărarea colectivă a Alianţei după ce Rusia a atacat Ucraina în februarie 2022.
Nouă state membre ale Alianţei contribuie cu trupe în cadrul acestei forţe de reacţie rapidă, ale cărei efective terestre numără circa 6.000 de soldaţi.
Comanda acesteia este deţinută prin rotaţie de statele participante şi se schimbă în fiecare an.
Marea Britanie preia astfel comanda de la Germania.
VJTF a fost creat după anexarea unilaterală a peninsulei ucrainene Crimeea în 2014 de către Rusia şi a fost desfăşurat pentru prima dată pentru apărarea colectivă după ce Rusia a invadat Ucraina în 24 februarie anul trecut.
Forţa de Reacţie Rapidă a NATO (NRF) este activată să intervină în baza unei decizii prin consens a Consiliului Nord-Atlantic.
În 2014, aliații NATO au decis să îmbunătățească NRF prin crearea unei “forțe vârf de lance” în cadrul acesteia, cunoscută sub numele de Forța operațională comună cu grad foarte ridicat de pregătire (VJTF). Această NRF îmbunătățită este una dintre măsurile Planului de acțiune privind gradul de pregătire (RAP), care vizează să răspundă la schimbările din mediul de securitate și să consolideze apărarea colectivă a Alianței.
Actualmente, Forța de Reacție Rapidă a NATO este dotată cu 40.000 de militari care pot fi mobilizați. Vârful de lance al acestei forțe – VJTF -, condus anul trecut de Franța, a fost dislocat în premieră în istoria Alianței, pe 26 februarie, în România.
La summitul NATO de la Madrid din 2022, liderii aliați au resetat postura NATO de apărare și descurajare cu decizii privind creșterea grupurilor de luptă de pe flancul estic la nivel de brigadă, planuri de apărare regionale cu forțe specifice pre-alocate pentru anumiți aliați regionali și sporirea efectivelor Forței de Reacție Rapidă a NATO de la 40.000 la 300.000 de soldați.
