Igor Filimon este un luptător de arte marțiale mixte, ce practică taekwondo-ul contemporan din 2005. O perioadă nu tocmai prielnică pentru sporturile de performanță.

IGOR FILIMON, sportiv de taekwondo, antrenor :Nu aveam așa mănuși bune, acum avem tot echipamentul necesar. Cam toate antrenamente se terminau cu multe traumatisme. Iarna ieșeam afară desculț, făceam combinații, după care intram în sala și nu simțeam degetele. Totul era pentru călirea noastră, în 2005 pentru călirea noastră, antrenamentele erau grele.

Ca să-și urmeze visul, avea nevoie de un echipament potrivit. Așa a început să-și câștige propriii bani, încă din clasa a 6-a.

„Lucram la un stăpân care vindea pantofi, el avea mai multe gherete, alergam de la una la alta și schimbam mările la pantofi. Pe atunci primeam 50 lei pentru o zi de lucru și mă puteam întreține. O pereche de mănuși pe atunci costau 250 lei. Eu mă duceam sâmbătă și duminică, două zile lucram. Era greu”.

Dorința de a practica acest sport îl motiva să muncească și mai mult.

„Azi îmi cumpărau mănuși, peste o perioadă apărători la picioare. Aveam un costum pe care îl spălam, nu ne permiteam să avem două la schimb”.

În pofida tuturor greutăților, a reușit să devină multiplu campion național la taekwondo contemporan, dar a urcat pe podium și la competiții internaționale.

„Campionatele Asiei, Europei, mondial o dată, pe locul II III, de câteva ori. Campion european de câteva ori. Au fost patru lupte, a cincea a fost finala, dar în schimb, toată lumea a remarcat că R. Moldova are potențial. Erau peste 2000 de oameni, s-au ridicat în picioare și au început să aplaude toți”.

Provocările dificile l-au ajutat să-și formeze un caracter puternic și o voință de fier.

„Mă uit acum la copii care se antrenează la mine în sală, cred că dacă aș începe acum, cu condițiile care erau atunci, cred că zece din zece copii ar renunța la sport. Nu-i ușor. Eu mai sunt și secretar în cadrul federației am lucruri administrativă, dar am o soție deosebită care înțelege și mă ajută în tot. Alta m-ar fi trimis la muncă. Pe lângă activitatea sportivă, sunt și diacon la biserică, în fiecare duminică merg și slujesc.

” Prin credință, și-a schimbat complet preocupările și modul de viață.

„Fiind în arte marțiale, îmi plăcea să mă bat, am apucat niște drumuri nu chiar bune și la un moment dat, Dumnezeu a intervenit în viața mea. Așa am urmat și calea de a fi antrenor. Văzând copii care degradează, am hotărât să mă implic și să-i învăț”.

Este un antrenor bun, dar și un tată grijuliu pentru cei cinci copii ai săi. Igor Filimon dorește să-și continue cariera de sportiv profesionist, ... cel puțin, încă trei ani înainte.

„Am câțiva elevi care participă, de fapt mă înscriu pentru motivarea lor și sper în continuare să fiu un model pentru ei”.

Reporter: Alexandru Leahu Imagine: Roman Bahnă