Datorită unui contract semnat între Ministerul Culturii și Mitropolia Chișinăului și Întregii Moldove, subordonată Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Ruse, în 2003, în timpul guvernării comuniștilor, peste 600 de biserici au trecut în gestiunea instituției bisericești conduse de Vladimir. Acum, după invazia Rusiei împotriva Ucrainei, dacă un preot paroh vrea să treacă cu enoriașii săi la Mitropolia Basarabiei, subordonată canonic Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române, riscă să rămână fără biserică. Reporterii Rise Moldova au publicat cele mai importante documente prin care Biserica Ortodoxă Rusă a pus mâna pe bisericile și mănăstirile din Republica Moldova, unele monumente de arhitectură.
Republica Moldova a ajuns proprietară de biserici și mănăstiri prin moștenire. Sechestrate în perioada sovietică și folosite cu diverse destinații, ulterior, sub paravanul protecției lor în calitate de monumente istorice, mai multe construcții religioase au devenit „patrimoniu inalienabil al întregului popor” și au trecut în proprietatea statului.
Deja după 1991, odată cu obținerea independenței, noul stat a preluat dreptul de proprietate, precum și obligația de a proteja sute de biserici, mănăstiri și schituri, ca elemente ale patrimoniului naţional incluse în Registrul monumentelor ocrotite de stat, devenind, în principiu, unul dintre cei mai importanți jucători pe piața imobiliară a construcțiilor de cult.
Printre ele se numără Catedrala „Naşterea Domnului” din Chișinău, în care oficiază slujbe Vladimir, mitropolitul Moldovei, precum și Catedrala „Sf. Mucenic Teodor Tiron” și Biserica „Sf. Teodora de la Sihla”, dar și cunoscutele Mănăstiri Japca, Hâncu, Curchi, Căpriana sau Saharna. Însă autoritățile au cedat Mitropoliei Moldovei dreptul de gestiune a sute de construcții religioase pe care le are în proprietate oarecum forțate de împrejurări. Mai exact, de frica Mitropoliei Basarabiei, subordonată Patriarhiei Române, despre care a susținut ani la rândul că „nu reprezintă un cult în sensul legii, ci un grup schismatic al Mitropoliei Moldovei” și că recunoaşterea ei va „duce automat la dispariţia Mitropoliei Moldovei”.
Citește și: O nouă amânare la CSJ în litigiul Mitropoliei Basarabiei cu Mitropolia Moldovei și Guvern
La 31 ianuarie 2003, Valerian Cristea, la acel moment viceprim-ministru, roagă un șir de instituții să urgenteze definitivarea unui proiect de hotărâre. Denumirea lui trădează fără sinchiseală că e o hotărâre cu dedicație: „Cu privire la edificiile și locașurile de cult ale Mitropoliei Moldovei”.
La 29 martie 2002, la două zile de când decizia CEDO în cauza Mitropoliei Basarabiei contra Moldovei a devenit definitivă – dar pe care autoritățile o vor înregistra oficial abia la 30 iulie 2002, ca urmare a unei rezoluții a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei - , Cristea scrie din nou. De data asta, roagă Departamentul Privatizării să urgenteze „prezentarea hotărârii de Guvern”.
Șeful departamentului îi răspunde peste două săptămâni. Invocă timp suplimentar pentru obținerea unor avize și solicită extinderea termenului de prezentare până la 10 mai. Dar autoritățile nu reușesc să se încadreze nici în noul termen, noul proiect – din denumirea căruia deja dispăruse dedicația „ale Mitropoliei Moldovei” – fiind expediat Guvernului Tarlev la 17 mai. Iar aproape o lună mai târziu, executivul adoptă Hotărârea cu privire la edificiile şi locaşurile de cult.
Noua hotărâre nu sugera nicio dedicație pentru Mitropolia Moldovei și prevedea clar: „Parohiile sau comunităţile religioase, care funcţionează în edificiile de cult cu statut de monumente ocrotite de stat (specificate în anexă), vor perfecta în mod obligatoriu cu Ministerul Culturii actele de folosinţă gratuită a acestor edificii”.
În termeni uzuali, prevederea însemna că orice comunitate religioasă locală care activa în una dintre cele circa 650 de biserici listate în hotărâre putea să semneze un contract de gestiune direct cu Ministerul Culturii, indiferent de mitropolia la care era afiliată.
Dar această fereastră a stat deschisă doar jumătate de an. În ultima zi a anului 2002, Guvernul Tarlev modifică prevederea. Astfel, parohiile și comunităţile religioase sunt scoase din ecuație, locul lor fiind luat de „organele ierarhic superioare ale cultelor religioase”. Adică de mitropolie. Cine a cerut această modificare și cum a fost ea justificată, rămâne o enigmă. „Documente aferente” hotărârii prin care modificarea respectivă a fost introdusă „nu au fost identificate în arhiva Cancelariei de Stat”, ne-au anunțat reprezentanții Guvernului.
În prima sâmbătă din noul an, 2003, adică peste doar trei zile de când parohiilor li s-a luat dreptul de a prelua direct în folosință bisericile cu statut de monument istoric, Veaceslav Madan, ministrul Culturii, se întâlnește cu mitropolitul Vladimir. Cei doi semnează un „Contract de colaborare privind protecția și utilizarea monumentelor ecleziastice de istorie și cultură”, prin care Ministerul Culturii „acceptă folosirea […] de către [...] parohiile Mitropoliei Moldovei a edificiilor ecleziastice cu statut de monument protejat”.
Astfel, Mitropolia Moldovei a devenit gestionara de jure a circa 650 de biserici cu statut de monument istoric, ceea ce, raportat la datele din 2010, reprezenta pur statistic peste jumătate din numărul total de lăcașuri din componența sa. Contractul de colaborare cu Ministerul Culturii reprezintă pentru Mitropolia Moldovei un adevărat as cu care preoții „sunt șantajați”, consideră Iulian Rusanovschi, avocatul mai multor biserici care și-au anunțat aderarea la Mitropolia Basarabiei, inclusiv a parohiei din Ghidighici. Doar că, în mai multe procese de judecată pe care le-a intentat de-a lungul anilor împotriva unor preoți, Mitropolia Moldovei a indicat anume contractul de colaborare cu Ministerul Culturii în încercarea de a prelua controlul asupra unor biserici cu statut de monument istoric.
Pe de altă parte, Iulian Rusanovschi, avocatul Mitropoliei Basarabiei, crede că problema nu constă într-un anume caz, ci în tactica adoptată de Mitropolia Moldovei. „Dacă ei o să reușească să ia o biserică înapoi, impactul psihologic o să fie foarte mare. Eu cunosc cel puțin 10 preoți care vor să vină în Mitropolia Basarabiei, dar se tem că o să piardă bisericile”, afirmă avocatul.
În toamna lui 2008, spre finalul mandatului guvernării comuniștilor, Artur Cozma, noul ministru al Culturii, mai semnează un contract care vizează construcțiile de cult cu statut de monument istoric. De data aceasta, făcând referire la aceeași hotărâre de Guvern din 2002, mai transmite oficial în folosința Mitropoliei Moldovei și 21 de mănăstiri, pe un termen de 50 de ani.
Aflând de existența contractelor, Mitropolia Basarabiei cere explicații de la Ministerul Culturii, dar este ignorată, chiar și după ce obține o decizie de judecată definitivă. Ulterior, cere în instanță anularea contractelor, pornind astfel un proces a cărui finalitate este tărăgănată de aproape 15 ani.
În tot acest timp, dosarul a trecut prin mâinile a aproape 50 de judecători și a ajuns de cinci ori la Curtea Supremă de Justiție (CSJ), dar de fiecare dată a fost trimis la rejudecare. „Asta denotă părtinire”, consideră avocatul Iulian Rusanovschi. „Pe deoparte, ei nu au altă soluție legală decât să-l anuleze, fiindcă, dacă nu-l anulează, este un nou precedent CEDO și statul Republica Moldova o să-l piardă sută la sută. […] Pe de altă parte, sunt niște presiuni – ele nu pot fi demonstrate, dar ele pot fi deduse – exercitate asupra instanțelor de judecată, ca să nu soluționeze acest dosar și să permită Mitropoliei Moldovei să-și mențină poziția dominantă față de preoți și față de enoriași. Asta este singura explicație”, punctează Rusanovschi.
În schimb, avocatul Mitropoliei Moldovei pune tergiversarea pe seama mai multor nereguli pe care le-ar fi admis de-a lungul procesului atât de reprezentanții Mitropoliei Basarabiei – „Dintr-o parte, nici să le respingă cu totul cererile nu pot, dar, din altă parte, nici să le admită integral nu pot, pentru că sunt prea multe încălcări”, cât și a instanței de judecată – „Un judecător nu poate să examineze o cauză mai mult de o dată. Nicicum. Dar acolo, pe situație, același judecător, din curtea de apel, a treia oară a participat în complet”. Astfel, s-a ajuns la situația că instanța „ia o hotărâre, în favoarea Mitropoliei Basarabiei, de exemplu, dar pe urmă, în recurs, se anulează, pentru că sunt prea mult încălcări, și iar se repetă”, explică Gheorghe Botezatu.
Prin ultima decizie din acest caz, pronunțată în 2023 de Curtea de Apel Chișinău, ambele contracte semnate de Ministerul Culturii cu Mitropolia Moldovei – cel de colaborare din 2003 și cel de transmitere în folosință a mănăstirilor din 2008 – au fost anulate. Doar că dosarul ajunge din nou la CSJ, deja pentru a șasea oară, unde examinarea lui este amânată de patru ori. Așa că abia pe 31 martie 2025, judecătorii de la instanța supremă au apucat să se întrunească în ședință și să facă ultimele precizări, urmând să anunțe decizia prin plasarea ei „pe pagina web a CSJ”.
Sergiu Prodan, actualul ministru al Culturii, trage concluzia că cele două contracte semnate de predecesorii săi „nu asigură protejarea suficientă a patrimoniului național”.
„S-a căutat calea cea mai ușoară și cea mai rapidă, în baza unui singur contract semnat să se transmită sute de biserici, zeci de mănăstiri, într-o gestiune, fără a avea control și fără a înțelege valoarea adevărată, responsabilitatea pentru protejarea patrimoniului, funcții care, de fapt, trebuia să le exercite Ministerul Culturii”, constată Prodan.
