În februarie 2022, când Rusia înainta spre Kiev, Oleksandr Dmitriev și-a dat seama că știe cum să oprească trupele Moscovei: să arunce în aer barajul care strangula râul Irpin la nord-est de capitală și să readucă la viață lunca mlăștinoasă dispărută.
Consultant în apărare, care organiza curse off-road în zonă înainte de război, Dmitriev cunoștea terenul. Știa exact ce efect va avea inundarea bazinului – o întinsă zonă de mlaștini drenată în perioada sovietică – asupra mașinilor de război rusești, scrie Politico.
„Se transformă într-o mizerie de netrecut, cum spun băieții cu jeep-urile”, a spus el. Le-a transmis comandanților ideea și a primit undă verde să detoneze barajul, potrivit TVR Info.
Planul a funcționat. „În principiu, a oprit atacul rusesc din nord”, spune Dmitriev. Imaginile cu tancurile Moscovei blocate în noroi au făcut înconjurul lumii.
Trei ani mai târziu, acest gest disperat inspiră țările de pe flancul estic al NATO să ia în calcul restaurarea propriilor mlaștini – îmbinând două priorități europene care concurează adesea pentru atenție și finanțare: apărarea și clima.
Mlaștinile – armă defensivă și aliat climatic
Ideea nu este doar pregătirea pentru un posibil atac rusesc. Strategia Uniunii Europene împotriva încălzirii globale se bazează și pe natură, iar mlaștinile bogate în turbă stochează dioxid de carbon la fel de eficient pe cât scufundă tancurile inamice.
Jumătate dintre mlaștinile UE sunt însă drenate pentru agricultură, ceea ce le face traversabile și eliberează gaze cu efect de seră. Unele guverne europene cred acum că refacerea lor poate rezolva simultan ambele probleme. Finlanda și Polonia au confirmat că explorează activ această strategie.
Proiectul polonez „Scutul Estic”, în valoare de 10 miliarde de zloți, include explicit și „formarea de zone mlăștinoase și împădurirea regiunilor de frontieră”.
„E o situație câștig-câștig care atinge mai multe obiective în același timp”, spune Tarja Haaranen, director general pentru natură la Ministerul Mediului din Finlanda.
Ce sunt mlaștinile și de ce contează
Mlaștinile sunt acoperite de mușchi care nu se descompun complet în medii acvatice și se transformă în turbă bogată în carbon. Deși acoperă doar 3% din planetă, rețin o treime din carbonul global – de două ori mai mult decât pădurile.
Dar odată drenate, ele eliberează carbon acumulat timp de milenii, alimentând încălzirea globală. În Europa, jumătate dintre turbării sunt degradate, în principal pentru agricultură, eliberând anual echivalentul emisiilor Olandei.
UE cere statelor să restaureze 30% din turbăriile degradate până în 2030 și 50% până în 2050. Planurile naționale trebuie prezentate până în 2026.
Pe flancul estic al NATO, refacerea mlaștinilor ar putea atinge simultan obiectivele climatice și de apărare.
Centura de mlaștini a NATO
Majoritatea mlaștinilor europene se află chiar la granița cu Rusia și Belarus – din Arctica finlandeză, prin statele baltice, peste vulnerabilul Coridor Suwałki și până în estul Poloniei.
Când sunt reinundate, aceste terenuri devin capcane mortale pentru vehicule grele. Într-un incident tragic recent, patru soldați americani din Lituania au murit când vehiculul lor blindat de 63 de tone s-a scufundat într-o mlaștină.
Armatele blocate pe teren moale sunt forțate să avanseze pe rute previzibile și ușor de apărat – exact ce s-a întâmplat la Kiev în 2022.
De-a lungul istoriei, mlaștinile au împiedicat armate: de la triburile germanice care au distrus legiunile romane în anul 9 d.Hr., până la finlandezii care au blocat sovieticii în anii 1940.
Ce e nou acum ar fi restaurarea deliberată a mlaștinilor ca măsură defensivă. Finlanda ia deja în calcul un proiect-pilot în acest sens.
Polonia și apărarea prin natură
Discuțiile avansează rapid în Polonia. Activiștii climatice au descoperit că, dacă leagă protecția mediului de securitatea națională, politicienii ascultă.
„Când vorbești de securitate, toată lumea ascultă în Polonia acum”, spune Wiktoria Jędroszkowiak, activistă Fridays for Future.
Ministerul Apărării și cel al Mediului au început negocieri cu oamenii de știință. „Obiectivele noastre coincid: vrem cât mai multe zone umede la granița estică”, spune Wiktor Kotowski, ecolog și membru al consiliului guvernamental pentru conservarea naturii.
Rezerve și obstacole
Țările baltice sunt mai rezervate. Doar Lituania a admis că ia în calcul ideea. Estonia și Letonia mizează mai mult pe fortificații clasice. Totuși, specialiștii subliniază că refacerea mlaștinilor ar fi simplă în multe cazuri: „Doar închizi canalele de drenaj și apa revine în 1-2 ani”, spune Kotowski.
Mlaștinile sănătoase oferă și alte beneficii: protecție împotriva secetei și incendiilor, habitat pentru specii rare, reducerea poluării.
Problema majoră rămâne agricultura – 85% dintre turbăriile Poloniei sunt degradate pentru a face loc culturilor. Fără scheme de compensare pentru fermieri, restaurarea pe scară largă nu este posibilă.
Între ecologie și armată
Criticii avertizează că mlaștinile nu pot opri drone sau rachete. În plus, inundarea Irpinului la Kiev a avut și efecte negative: pierderi de locuințe, terenuri și impact ecologic local.
Dar spre deosebire de Ucraina, unde soluția a fost de urgență, guvernele UE pot planifica atent refacerea mlaștinilor, conciliind nevoile naturii, fermierilor și armatei.
„Poate e mai bine să ne gândim din timp, decât să fim forțați să acționăm în grabă”, spune Aveliina Helm, ecolog estonian. „Avem această oportunitate. Ucraina nu a avut-o.”
