Candidaţii la Casa Albă trebuie să aibă cel puţin 35 de ani şi să fie cetăţeni americani, născuţi în Statele Unite.

În SUA, preşedintele nu este ales prin vot direct, ci printr-o procedură indirectă, bazată pe Colegiul Electoral, format din electori nominalizaţi de fiecare stat federal, potrivit Agerpres.

Așadar, opțiunea pentru un candidat sau altul este transferată de votanți electorilor.

Dr. Nathaniel Birkhead, politolog, Universitatea din Kansas: Electorii sunt relativ necunoscuţi, sunt funcţionari publici, sunt aleşi, sunt electori pentru fiecare stat, dar ca să ştii cu certitudine cine sunt electorii din statul tău trebuie să îi cauţi pe internet, pentru că numele lor nu este o informaţie de interes pentru oamenii obişnuiţi.

Conform Constituţiei, fiecare stat american are un anumit număr de electori, în funcţie de populaţie. Statele cu cei mai mulţi electori sunt California – 55, Texas – 38.

În total, sunt 538 de electori, iar candidatul care obţine 270 de voturi e declarat câştigătorul alegerilor prezidenţiale. În caz de egalitate, 269-269, viitorul preşedinte e ales de Camera Reprezentanţilor, iar vicepreşedintele e ales de Senat.

Învingătorul ia totul

Candidatul cu cele mai multe voturi dintr-un stat, le ia pe toate celelalte care sunt atribuite statului respectiv. Excepţie fac Nebraska şi Maine. Un candidat poate câştiga votul popular, dar poate pierde alegerile, pentru că, în final, contează voturile electorilor. Hillary Clinton a avut peste 3 milioane de voturi în plus, faţă de Donald Trump, în 2016, dar a pierdut alegerile.

Până la acest moment al alegerilor, există însă o serie de etape ce trebuie parcurse.

Alegeri primare și alegeri generale

Există două tipuri fundamentale de alegeri: primare şi generale. Pe lângă cele primare şi cele generale, care au loc în ani pari şi cuprind competiţiile politice pentru Congresul SUA (forul legislativ), în unele state şi jurisdicţii locale se desfăşoară şi alegeri „extra-anuale”, atât primare cât şi generale, în anii impari.

Un scrutin primar este unul în vederea alegerii dintr-o serie de candidaţi a celui care va candida la alegerile generale. Victoria la alegerile primare presupune, de obicei, că învingătorul va fi nominalizat sau susţinut de un partid politic în cadrul alegerilor generale.

La alegerile generale se optează pentru candidaţii nominalizaţi în alegerile primare/ori de convenţii, de „caucus”-uri (adunări electorale) sau prin petiţii/pentru ocuparea unei funcţii în plan federal, la nivelul fiecărui stat sau local.

Scopul alegerilor generale este de a face alegerea finală între diverşii candidaţi nominalizaţi de partide sau care candidează ca independenţi, fără a fi afiliaţi la un partid politic major.

În cazul unor alegeri primare deschise, toţi alegătorii înscrişi pot vota, indiferent dacă sunt înscrişi ca democraţi, republicani sau independenţi.

Alegerile în care americanii votează pentru reprezentanţii lor în Congres, dar nu şi pentru preşedinte sunt cunoscute ca alegeri „la jumătatea mandatului” („midterm”). La fiecare doi ani, americanii aleg membri ai Camerei Reprezentanţilor pentru mandate de doi ani şi circa o treime din senatori, pentru mandate de şase ani. Alegătorii desemnează cu acest prilej şi oficiali în posturi din administraţia locală şi de stat.

Convenţiile sunt reuniuni organizate de partidele politice pentru ca membrii partidului să ia în discuţie diferite probleme, candidaturi şi strategii de campanie. Astfel de reuniuni pot dura mai multe zile.

Nominalizarea candidatului la președinție și alegerea potențialului vicepreședinte

În cazul alegerilor prezidenţiale, după încheierea alegerilor primare din state, fiecare partid organizează o convenţie naţională pentru a-şi desemna oficial candidatul la alegeri, de obicei acesta fiind cel care şi-a atras sprijinul celor mai mulţi delegaţi la convenţie, în funcţie de victoriile obţinute în alegerile primare.

Cel nominalizat pentru preşedinţie îşi alege, în general, cu acest prilej un „coleg de echipă”, care este candidatul partidului respectiv la postul de vicepreşedinte al SUA.

Partidele politice organizează convenţii naţionale doar în anii în care au loc alegeri prezidenţiale, în alţi ani având loc convenţii de mai mică anvergură, la nivel de stat.

Ce este un „caucus”

Un „caucus” este o adunare la nivel local, la care membrii înregistraţi ai unui partid politic dintr-un oraş sau district îşi exprimă sprijinul pentru un candidat.

În cazul funcţiilor la nivel de stat sau naţional, aceste recomandări sunt luate în calcul pentru stabilirea celui care va fi nominalizat în final de partid.

Spre deosebire de convenţii, „caucus”-urile presupun organizarea simultană a mai multor întruniri separate, în mai multe locuri.

Atât Partidul Democrat, cât şi Partidul Republican au propriile reguli privind derularea „caucus”-urilor, iar aceste reguli variază de la stat la stat.

Treisprezece state şi teritorii organizează „caucus”-uri sau alegeri primare în prima marţi din luna martie, zi cunoscută ca „Super Tuesday”. Datele la care au loc alegerile primare sau „caucus”-urile sunt stabilite de administraţiile de stat sau locale.

Cetăţenii americani în vârstă de cel puţin 18 ani se pot înregistra pentru a vota. Pentru a se înregistra, cei care vor să voteze trebuie să îndeplinească criteriile legate de domiciliu stipulate în statele lor, criterii care pot varia, şi trebuie să se încadreze în termenele-limită până la care se poate face înregistrarea.

Ce criterii trebuie să îndeplinească o persoană pentru a putea ocupa o funcţie aleasă prin vot în SUA

Există diferite cerinţe pe care o persoană trebuie să le îndeplinească, pentru a putea ocupa o funcţie aleasă prin vot în SUA. Acestea depind de funcţie și sunt stipulate în Articolele I şi II ale Constituţiei SUA.

Astfel, un candidat la preşedinţie trebuie să fie cetăţean al SUA prin naştere, să aibă cel puţin 35 de ani şi să locuiască în SUA de cel puţin 14 ani. Aceleaşi criterii sunt valabile şi pentru vicepreşedinte.

În plus, conform Amendamentului 12 la Constituţie, vicepreşedintele nu poate proveni din acelaşi stat ca preşedintele.

Candidaţii pentru Camera Reprezentanţilor trebuie să aibă cel puţin 25 de ani, să aibă cetăţenia de şapte ani şi să locuiască legal în statul unde vor să fie aleşi. Candidaţii la Senat trebuie să aibă cel puţin 30 de ani, să fie cetăţeni americani de 9 ani şi să aibă domiciliul legal în statul pentru care candidează.

Cei care candidează la funcţii de stat sau locale trebuie să îndeplinească criteriile stabilite de jurisdicţia locală.

De ce președintele este ales în prima zi de marți din noiembrie

Alegerile prezidențiale din Statele Unite au loc întotdeauna în prima zi de marţi din noiembrie. Explicația acestei date are rădăcini în istorie.

Mare parte din istoria lor, Statele Unite au fost o societate predominant agrară, iar legislatorii au considerat potrivit să aleagă o zi din noiembrie pentru alegeri, după recoltă, dar înainte ca înăsprirea vremii să îngreuneze călătoriile.

Cum mulţi locuitori din mediul rural locuiau departe de secţiile de vot, a fost preferată marţea, şi nu lunea, pentru ca aceia care mergeau duminica la biserică să aibă timp să ajungă să voteze.

În plus, 1 noiembrie nu ar fi fost o dată potrivită din două motive: este ziua Tuturor sfinţilor, când romano-catolicii merg la biserică, dar şi pentru că în prima zi a lunii, comercianţii făceau de obicei bilanţul lunii precedente.

Votul anticipat sau prin corespondență

Deși alegerile propriu-zise au loc întotdeauna în prima zi de marți după 1 noiembrie, este posibil ca mulți americani să voteze mai devreme.

Majoritatea statelor permit exprimarea voturilor în persoană înainte de alegeri, în timpul unei perioade cunoscute sub numele de „vot anticipat”. Alții pot solicita un vot prin corespondență și își pot face alegerea și înainte de luna noiembrie.

Președintele SUA este ales indirect de votanți și direct de Colegiul Electoral. Sistemul „winner-takes-all”. Paradoxul votului în SUA

La alegerile prezidențiale, milioane de oameni merg la urne pentru a-şi alege preşedintele. După numărarea voturilor, procesul se mută la Colegiul Electoral, format din electori nominalizaţi de fiecare stat federal.

Colegiul Electoral este un grup de cetăţeni desemnat de state pentru a-şi exprima voturile pentru preşedinte şi vicepreşedinte în numele cetăţenilor statului, potrivit www.usa.gov.

Procesul de alegere a electorilor diferă de la stat la stat, însă, de obicei, partidele politice îi numesc pe electori la convenţiile partidului sau prin votul comitetului central al partidului.

Alegătorii din fiecare stat, care îşi dau votul pentru preşedinte şi vicepreşedinte, îi aleg pe electori în ziua alegerilor generale. Colegiul Electoral îl alege pe preşedinte (care nu este, deci, ales prin vot popular). Sistemul Colegiului Electoral îi oferă fiecărui stat acelaşi număr de voturi electorale câţi membri are în Congres. Numărul electorilor din fiecare stat este egal cu numărul reprezentanţilor statului respectiv în Senat (câte doi senatori de fiecare stat, 100 în total) şi Camera Reprezentanţilor (435 membri), iar Districtul Columbia are trei electori.

Astfel, după numărul de electori din Colegiu, cele mai importante state sunt California (55), Texas (34), New York (31), Florida (27), Illinois şi Pennsylvania (câte 21 de electori), Ohio (20), Michigan (17), Georgia şi New Jersey (câte 15), Virginia (13), Massachusetts (12) şi Indiana, Missouri, Tennesse şi Washington cu câte 11 electori.

În total, în Colegiul Electoral sunt 538 de voturi; un candidat pentru preşedinţie trebuie să obţină 270 pentru a câştiga (o majoritate simplă).

Toate statele, în afară de două, Nebraska şi Maine (care distribuie votul electoral în mod proporţional între candidaţi, în funcţie de procentajul de sufragii obţinut de fiecare), au un sistem „winner-takes-all” (câştigătorul ia totul). În acest sistem, candidatul care obţine majoritatea voturilor populare în stat îi sunt alocate toate voturile electorale ale statului.

Prin acest sistem, un candidat poate pierde alegerile, chiar dacă a primit cele mai multe voturi din partea electoratului.

Electorii se adună, în general, în capitalele statelor lor, în decembrie pentru a-şi exprima votul. Voturile electorale sunt apoi trimise la Washington, unde sunt numărate într-o sesiune comună a celor două camere ale Congresului în luna ianuarie.

Care sunt statele considerate indecise?

Există şapte state care, în acest an, ar putea vota fie pentru Harris, fie pentru Trump la 5 noiembrie: Michigan, Pennsylvania, Wisconsin, Arizona, Georgia, Nevada şi Carolina de Nord.

Michigan, Pennsylvania şi Wisconsin au constituit „un zid albastru” pentru candidaţii democraţi timp de o generaţie. Dar, în 2016, Trump a câştigat la mustaţă în toate cele trei state, ceea ce i-a asigurat victoria asupra democratei Hillary Clinton.

Patru ani mai târziu, Joe Biden a câştigat preşedinţia după ce a revendicat Michigan, Wisconsin şi Pennsylvania pentru democraţi, obţinând totodată victorii surprinzătoare în Georgia şi Arizona, două state care, istoric vorbind, votau cu republicanii.

Dacă nu există niciun câștigător?

Dacă niciun candidat nu întrunește cele 270 de voturi necesare ale Colegiului electoral, Camera Reprezentanților, camera inferioară a Congresului Statelor Unite, votează pentru președinte.

Reprezentanții au dreptul la un vot pentru fiecare stat – ceea ce înseamnă că dacă un stat are mai mulți reprezentanți, aceștia trebuie să voteze împreună.

Aceștia pot alege dintre cei trei candidați care au primit cele mai multe voturi electorale – este necesară o majoritate absolută de 26 pentru a deveni președinte.

Camera superioară a Congresului, Senatul, votează pentru vicepreședinte, fiind eligibili doar primii doi candidați la alegeri. Fiecare senator are dreptul la un vot și, din nou, este necesară o majoritate absolută de 51 de voturi.

Acest proces înseamnă că există o mică șansă ca un vicepreședinte să fie ales dintr-un partid diferit de cel al președintelui nou ales.

Colegiul Electoral este folosit doar pentru a-l alege pe preşedinte şi pe vicepreşedinte.

Donald Trump a devenit președinte în 2016, deși a obținut cu 3 milioane de voturi mai puține decât Hillary Clinton

De 5 ori în istoria SUA candidatul care a câștigat votul popular nu a fost ales președinte. În aceste situații, candidații au obținut cele mai multe voturi la nivel național, dar nu au reușit să câștige suficiente state pentru a obține cele 270 de voturi electorale.

Astfel, a devenit președinte candidatul care, deși nu a câștigat votul alegătorilor, a câștigat majoritatea în mai mult state și și-a însușit votul electorilor, cel care contează. Primul dintre aceştia a fost John Quincy Adams în alegerile din 1824, iar ultimul a fost Donald Trump, în 2016.

Donald Trump a obținut în 2016 cu aproape 3 milioane de voturi mai puține decât Hillary Clinton, dar a câștigat votul Colegiului Electoral.

În 2000, George W. Bush a câștigat cu 271 de voturi electorale, deși contracandidatul său, democratul Al Gore, a obținut cu mai mult de jumătate de milion în plus la votul popular.

Doar alți trei președinți au fost aleși fără să câștige votul popular, toți în secolul al XIX-lea: John Quincy Adams, Rutherford B. Hayes și Benjamin Harrison.

Învestirea noului președinte

Mandatul prezidenţial de patru ani începe în anul următor, la 20 ianuarie, după alegerile din noiembrie. Preşedintele îşi începe mandatul cu o ceremonie inaugurală, ţinută în mod tradiţional pe treptele Capitoliului Statelor Unite, care este sediul Congresului.

El depune jurământul în public, ceremonie condusă în mod tradiţional de preşedintele Curţii Supreme de Justiţie a Statelor Unite.

Jurământul este stipulat în Articolul II al Constituţiei Statelor Unite: „Jur solemn că voi împlini cu fidelitate funcţia de preşedinte al Statelor Unite şi voi păstra, proteja şi apăra, cu toată priceperea mea, Constituţia Statelor Unite”.