Președintele Parlamentului, Igor Grosu, a anunțat că legislația Republicii Moldova va fi modificată pentru a sancționa negarea atrocităților comise de regimul stalinist, inclusiv a deportărilor și a foametei organizate. Declarația a fost făcută în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, unde este expus „Trenul Durerii", în contextul comemorării victimelor deportărilor staliniste.
„În Parlament am ținut un minut de reculegere în memoria victimelor și mare mi-a fost supărarea că unii dintre aleșii poporului au stat fără niciun simț. Lucru care m-a supărat. Cred că este un sentiment pe care îl împărtășim toți aici", a afirmat președintele Legislativului.
În acest context, Igor Grosu a anunțat că autoritățile intenționează să introducă în legislație sancțiuni pentru negarea atrocităților regimului stalinist, inclusiv a foametei organizate și a deportărilor.
„Am constatat o tristețe și o nedreptate pe care trebuie să o corectăm. Sancționarea celor care neagă atrocitățile regimului stalinist, foametea și deportările trebuie să fie inclusă în legislația Republicii Moldova. La fel cum există prevederi pentru alte atrocități comise de regimuri totalitare", a declarat Grosu.
Potrivit acestuia, măsura ar avea și un rol educativ pentru cei care, deși cunosc adevărul istoric, aleg să ignore tragediile prin care au trecut zeci de mii de oameni.
La începutul ședinței de joi, deputații au ținut un minut de reculegere în memoria victimelor deportărilor staliniste, la inițiativa președintelui Parlamentului, Igor Grosu. Deputații PCRM au refuzat să se ridice în picioare.
Astăzi, R. Moldova marchează 85 de ani de la primul val al deportărilor staliniste din Basarabia. În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, aproape 22.000 de persoane din 3.470 de familii au fost deportate forțat în Siberia și Kazahstan. Printre victime s-au numărat primari, intelectuali, funcționari, ofițeri și familiile acestora.
După deportările din iunie 1941, au urmat alte două valuri de deportări în masă din RSS Moldovenească.
Cel din 5-6 iulie 1949 a fost calificat drept o ofensivă economică, deoarece oamenii trimiși în Siberia erau mai mult sau mai puțin înstăriți. Cel de-al treilea val de deportăți a avut loc pe 31 martie-1 aprilie 1951 și a vizat membrii comunităților religioase „Martorii lui Iahova” și cea a inochentiștilor.
Deși datele sovietice arătau că, în perioada 1941-1951, au fost deportate aproape 70 de mii de persoane, numărul lor a fost cu mult mai mare, afirmă istoricii din Republica Moldova.
