Nadejda Grajdieru s-a născut în 1926, când Sângereiul făcea parte din județul Bălți al Regatului României. A copilărit în România Mare și a intrat în adolescență odată cu ocupația sovietică. A trait războiul cu toate grozăviile lui. La 18 ani a devenit mama.

NADEJDA GRAJDIERU, centenară: Bogăția mea au fost copiii, că au fost sănătoși, au fost frumoși. Mi-era drag să mă uit în urma lor, cât de frumoși au fost. Cu veselie veneau la mine toți, de ziua mea, cu cadouri, cu toate, și mă veseleam. Îmi era foarte vesel cu copiii, iar ăsta care nu are doar stă și se uită.

Nadejda a trecut prin foametea de după război, prin colectivizare și chinurile Uniunii Sovietice. Marile schimbări istorice i-au marcat viața.

NADEJDA GRAJDIERU, centenară: Am fost şapte fete şi doi băieţi. Cea mai grea perioadă a fost atunci când era foamete. Oamenii erau foarte frumoşi, dar dacă a fost foamete şi a mai ieşit şi loboda. Oamenii rupeau loboda, o mâncau, se duceau acasă şi apoi mureau. Multă lume s-a prăpădit atunci. dar eu am scăpat.

Copiii ei îşi amintesc cu nostalgie de momentele cind au învățat ce înseamnă familia, grija pentru cei apropiaţi şi susţinerea reciprocă.

EUGENIA, fiica Nadejdei: Înainte, când eram noi mici, în camera asta ne așeza așa, la o masă rotundă. Și nu ne așezam toți pe scaune, nu aveam toți scăunele: care în genunchi, care pe scăunele, mâncam. Ne punea o farfurie de roșii murate la masă, mama ne făcea câte o tavă mare de cartofi prăjiți, câte o oală mare de borș, punea o farfurie la mijloc și noi toți, cu lingurile, ne îndemnam unul pe altul și tot mai doream, tot mai doream.

Astăzi, familia Grajdieru numără 104 membri.

EUGENIA, fiica Nadejdei: Băieții vin, taie lemne, noi, fetele, acasă, stăm cu dânsa. O săptămână stau eu, o săptămână altă soră, o săptămână altul, ori chiar și cu luna stăm cu ea. Mai vine nora, este tot aici, aproape, vine și toată vremea o vizitează.

În octombrie 2025, în R. Moldova erau 679 de oameni cu vârsta de cel puțin 100 de ani.