Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, la Parohia „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din satul Roșu, Protopopiatul Cahul, a fost săvârșită Liturghia Darurilor înainte Sfințite, iar după Liturghie a fost oficiată slujba parastasului pentru Elena Alistar, precum și pentru toți făuritorii Marii Uniri de la 1918, de către un sobor de preoți din cadrul Protopopiatului Cahul.

Evenimentul a continuat prin inaugurarea bustului Elenei Alistar — realizat prin osteneala preotului paroh Pavel Tudoreanu, a autorităților locale și a credincioșilor din satul Roșu. La eveniment au participat autorități locale și centrale, numeroși oaspeți de pe ambele maluri ale Prutului, precum și elevi din cadrul gimnaziului din localitate.

Elena Alistar s-a născut la 1 iunie 1873 în comuna Vaisal, raionul Ismail, fiind prima dintre cei șapte copii ai preotului Vasile și ai prezbiterei Elizaveta Balan - primul preot al satului Roșu. După ce a urmat cursurile Școlii Eparhiale de Fete din Chișinău, a absolvit Seminarul Teologic din Ismail în anul 1890.

A fost căsătorită cu preotul Dimitrie Alistar, care a slujit în satul Răzeni, județul Chișinău. Din nefericire, după doar câțiva ani de căsnicie, acesta a trecut la cele veșnice, răpus de tuberculoză, lăsând-o văduvă.

În anul 1909, după decesul soțului, Elena Alistar s-a înscris la Facultatea de Medicină a Universității din Iași, dorind să înțeleagă mai bine cauzele medicale ale morții acestuia. În paralel, a desfășurat o intensă activitate naționalistă alături de medicul Daniel Ciugureanu, fiu de preot și absolvent de studii teologice.

Ca pedagog, Elena Alistar a predat în școlile din satele Roșu, Zîrnești și Văleni (județul Cahul), precum și în Răzeni (județul Chișinău).

După formarea României Mari, s-a impus ca lider politic de prim rang, sprijinind măsurile legislative și executive ale Partidului Poporului, condus de mareșalul Alexandru Averescu. A colaborat cu diverse publicații locale, militând neobosit pentru întărirea conștiinței românești în Basarabia.

La 1 decembrie 1918, a fost numită director al Școlii Eparhiale de Fete din Chișinău, funcție pe care a ocupat-o până în 1938.

Elena Alistar a fondat Liga Culturală a Femeilor din Basarabia și Liga Femeilor Române, organizații menite să consolideze identitatea națională a femeilor românce de dincolo de Prut. A fost activă și în Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române, precum și în Crucea Roșie, aducându-și contribuția prin experiența sa politică, pedagogică și medicală.

După ocuparea Basarabiei de către sovietici, în 1940, s-a refugiat în România, stabilindu-se la Iași. Ulterior, a fost arestată de regimul comunist, fiind acuzată de „atitudine ostilă față de puterea sovietică” și trimisă la Pucioasa, județul Dâmbovița, unde a trecut la cele veșnice în anul 1955. După câțiva ani, rămășițele sale pământești au fost strămutate la Cimitirul Bellu din București.