Tatiana este una dintre persoanele cu deficienţe de auz din Republica Moldova. În prezent, este administratoarea Casei de Cultură a Surzilor. Ne spune că o simplă vizită la medic poate deveni o provocare pentru ea, deoarece comunicarea nu este mereu ușoară. Când nu înțelege termenii medicali, apelează la un interpret.

TATIANA MARGARINT, persoană cu dizabilități: Eu, fiind chiar hipoacuză, fără interpret, nu mă descurc în viață. Să mă duc la medic.

Nici pentru Nina Țurcanu, o tânără mamă din Chişinău, lucrurile nu sunt mai simple.

NINA ȚURCANU, persoană cu deficiențe de auz: Mă numesc Nina, am o fiică. Are doi ani și opt luni. Frecventează grădinița, acum recent a început. Își caută de lucru, e greu, dar mai vedem. Soțul este plecat peste hotare. Deseori noi singuri apelăm la traducători și apelăm atunci când noi nu înțelegem ce este scris, sunt niște cuvinte foarte complicate, dar dacă interpretul explică, noi învățăm toate cuvintele noi.

La Asociația Surzilor din Republica Moldova activează zece interpreți. Printre ei este și Ina Petrov, care a învățat limbajul semnelor încă din copilărie, fiind copil CODA, adică copil al unor părinți surzi.

INA PETROV, interpret mimico-gestual: Din păcate, suntem foarte puțini și suntem foarte solicitați. Deseori se întâmplă că și noaptea suntem solicitați. Poate să fie o mămică însărcinată care va naște, poate să fie un accident rutier, poate să fie poliția.

Iar Cristina Sîrbu, în vârstă de 22 de ani, a decis să învețe limbajul semnelor din dorința de a ajuta. Este unul dintre puținele cazuri când cineva care nu are rude cu dizabilități, învață acest limbaj.

CRISTINA SÎRBU, voluntară: Mi se pare un lucru nobil și extrem de interesant, deoarece în fiecare zi comunici cu persoane noi, oameni cu probleme diferite. Ei sunt bucuroși să simtă că au o persoană alături, o persoană care le înțelege problema.

Prezența unui interpret autorizat este esențială, însă, în cazul semnării unor acte notariale sau când se desfăşoară ședințe de judecată. În prezent, doar 22 de persoane au acreditarea necesară din partea Ministerului Justiției. Lipsa unui interpret poate avea consecințe juridice atât pentru persoana cu deficiențe de auz, cât și pentru cel care întocmește actul.

SVETLANA ONICI, avocat: Aș putea să vă spun un caz când notarul trebuia să invite, de fapt, un interpret, având în vedere faptul că întocmea un act pentru o persoană cu deficiențe de auz, fiind surd, și nu a invitat, iar pentru astfel de cazuri deja răspunderea este pe seama notarului. Și, la fel, când este vorba despre traducerea unui act dintr-o limbă în alta, iarăși se invită un interpret.

În Republica Moldova nu există nicio instituție specializată sau catedră universitară care să pregătească interpreți în limbajul mimico-gestual. Statul nu formează acești specialiști, iar Asociația Surzilor nu dispune de un buget prevăzut pentru instruire. Din acest motiv, majoritatea celor care practică această meserie provin din familii în care există persoane cu deficiențe de auz și au învățat limbajul semnelor din necesitate.

ALA BARGAN, manager relații publice, Asociația Surzilor din Republica Moldova: La moment, Asociația prestează numai servicii, cursuri inițiale pentru limbajul semnelor pentru doritori. Atunci când apar finanțatori, proiecte sau chiar din propriile resurse noi petrecem aceste cursuri pentru doritori.

Pe 23 septembrie este marcată Ziua Internațională a Limbajului Semnelor, iar această săptămână este dedicată persoanelor cu deficiențe de auz. La Casa de Cultură, copiii repetă intens pentru concertul festiv. Pregătesc un spectacol în care nu este nevoie de cuvinte rostite pentru ca emoția și mesajul lor să ajungă la public. Prin fiecare gest, mișcare și expresie, ei reușesc să transmită un mesaj care se face auzit şi simţit.