FIRAS OMAIR, locuitor al mun. Orhei: Mă numesc Firas Omair. Lucrez la magazin în calitate de casier. Deservesc oamenii cu mare drag, cu multă liniște și răbdare, oamenii sunt diferiți. Mie îmi place acest lucru.

În 2001 a venit din Siria în R. Moldova, la studii.

FIRAS OMAIR, locuitor al mun. Orhei: Am învățat la Institutul Electronic din Siria. De mult am vrut să fiu inginer. Am lucrat o perioadă în Siria. Am văzut o reclamă despre studii în inginerie în Moldova. M-am gândit inițial la Maldive, dar un prieten mi-a făcut invitație aici. Am depus actele la universitate și am avut permis de ședere în bază de studii.

Apoi și-a întemeiat o familie.

FIRAS OMAIR, locuitor al mun. Orhei: Soția mea este moldoveancă. Era colegă la universitate. O cunosc de mult timp și așa a fost să fie. Am trei copii: două fete și un băiat. Dacă eram mai tânăr, mai făceam...

Îi place viața în R. Moldova și se consideră unul de-al nostru.

FIRAS OMAIR, locuitor al mun. Orhei: Oamenii sunt cuminți, ajută. E simplu, nu e complicat. E liniște, nu iubesc gălăgia, iubesc liniștea și pacea. Nu mă simt străin. Când am depus dosarul pentru cetățenie, am spus că nu mă simt străin, dar dacă dvs. considerați că nu merit cetățenia, nu e nicio problemă. Vorbesc limba noastră. Nu pot spune „limba lor”. Nu mă consider străin. Am dat jumătate de viață aici și deja mă consider moldovean. Am obținut cetățenia și e bine. Este o onoare pentru mine.

Pentru tot ce a obținut, a muncit mult.

FIRAS OMAIR, locuitor al mun. Orhei: La mine nu există „greu”. Important este să existe dorință. Cunosc engleza și franceza le-am învățat în șapte luni. Nu le vorbesc perfect, dar înainte luam un prieten să mă ajute; apoi am zis că ajunge.

FIRAS OMAIR, locuitor al mun. Orhei: Cunosc limba rusă, dar nu-mi place să o vorbesc. Trăiesc în Moldova. Dacă plec în Rusia, poate o vorbesc. Le spun oamenilor că nu știu rusa. Dacă doriți, vorbim în română; altfel, îmi pare rău.

Zilnic poate deservi sute de cumpărători, fiecare cu felul său de a fi.

FIRAS OMAIR, locuitor al mun. Orhei: De trei ani lucrez ca și casier. Sunt mulțumit. Poate alții nu sunt, dar eu sunt. Colegii mei sunt doar femei, mă simt bine și, pe alocuri, chiar alintat.

FIRAS OMAIR, locuitor al mun. Orhei: Lucrul cu oamenii este cel mai greu. Oamenii sunt diferiți, poate vine cineva nervos. Eu știu cum să-l liniștesc.

FIRAS OMAIR, locuitor al mun. Orhei: Iubesc gluma. Lucrul cu oamenii te obligă să zâmbești. Orice ai probleme, nervi trebuie să le lași deoparte și să te concentrezi pe om. El nu este vinovat pentru problemele tale.

În mod firesc, cunoaște cât de scumpă este viața la noi.

FIRAS OMAIR, locuitor al mun. Orhei: Veniturile și prețurile produselor nu se echilibrează. Dacă ne uităm la prețuri, salariile ar trebui să fie duble sau chiar triple, ca să putem pune ceva deoparte și să ne permitem, măcar o dată pe an, o vacanță.

FIRAS OMAIR, locuitor al mun. Orhei: Dacă spun „da”, exagerez. Dar, desigur, am și o altă sursă de venit și, împreună cu salariul, mă descurc. Altfel nu.

Are și un gând pentru cei care își doresc să plece.

FIRAS OMAIR, locuitor al mun. Orhei: Și așa suntem puțini. Câți suntem în R. Moldova? 2,5 milioane? Mulți prieteni de-ai mei au plecat. Cei care pleacă nu prea mai revin. Pe de o parte, au dreptate își doresc o viață mai bună. Asta nu e doar problema noastră, ci ține și de guvernare.

Dar, în pofida tuturor provocărilor, rămâne optimist.

FIRAS OMAIR, locuitor al mun. Orhei: La un bărbat e rușinos când buzunarul e gol, nu vârsta. Eu sunt născut în 1972. Vârsta este doar o cifră. Poate un om are 100 de ani, contează cum se simte. Eu nu calculez. Să am sănătate și să pot face bine oamenilor cât voi putea, voi merge înainte. Așa am fost educat.

Bărbatul își dorește să fie liniște nu doar în Republica Moldova, ci peste tot. „Noi trăim o viață — de ce să nu trăim bine?”.