S-a născut la scurt timp după primul război mondial și a trecut prin ororile celui de-al doilea dar și foametei ce a urmat. Deseori a fost la un pas de moarte dar a reușit să învîngă și să ajungă la un secol de viață. Bătrânul veteran de război din Slobozia-Duşca, raionul Criuleni, își dorește acum doar pacea și aflam povestea lui de viaţă în rubrica INTERVIURILE Telejurnalului.
LILIA ŢURCANU, reporter TVR MOLDOVA. „Suntem acasă la domnul Ioil Lupaşcu, care astăzi împlineşte 100 de nai. într-un secol de viaţă nu l-au doborât nici foametea, nici războiul şi nici toate câte urmau să se întâmple de atunci. Cum a reuşit cu destoinicie să ajungă la o vârstă atât de onorabilă, aflăm în cele ce urmează”.
IOIL LUPAŞCU, veteran. „Aici în sat m-am născut, aici am lucrat, şcoala am învăţat 6 clase. Am lucrat la câmp, la deal”.
IOIL LUPAŞCU, veteran. „Pe timpuri, oamenii cum se alimentau? Acum oamenii mânâncă mai mult carne. Mai înainte carne mâncam doar sărbătoarea şi duminică. Mergeam la deal tot trebuia să luăm ceva bunişor. Mai luam câte un boţ de mămăligă, o hrincă de pâine mâncai. Cum aţi ajuns în Armata Română? Am slujit un an acolo, la Cotroceni. Pe Mihai, l-am văzut de două ori, regele Mihai. O dată ne-au trimis pe noi acolo, dar o dată a trecut el, venea la noi, că era neam cu ofiţerul nostru. Dacă eram noi pe acolo, mergea şi dădeam bună dimineaţa, bună ziua, nu era el fudul. Nu era din acesta care să stea poliţia din urma lor.Am venit, 12 zile am stat acasă şi ne-au luat în armată, la ruşi”.
IOIL LUPAŞCU, veteran. „Eu i-am spus şi dnei Maia, tineretul trebuie să se apuce de lucru, să lucreze, să facă pâinea. 3-4 zile să nu fie pâine la Chişinău, ce vor face oamenii? La ţară mai găseşti făină, dar la oraş. Dumnezeu nu dă putere tăman atunci, dar câte oleacă, oleacă, îţi dă. Dacă te gândeşti, îţi ajută”.
IOIL LUPAŞCU, veteran. „Acum că aţi ajuns la vârsta asta onorabilă, ce vă mai doriţi? Dacă aş fi tânăr mi-aş dori, dacă nu... ce-a da Dumnezeu. Stau şă mă gândesc, voi ajunge până mâine sau nu”
