Războiul de la Nistru a izbucnit pe 2 martie 1992, chiar în ziua în care Republica Moldova devenea membră a ONU. În patru luni de ostilități, sute de tineri și-au pierdut viața în încercarea de a apăra independența și suveranitatea statului. La 21 iulie 1992, la Moscova, președintele Rusiei de atunci, Boris Elțîn, și președintele Republicii Moldova, Mircea Snegur, au semnat Acordul privind încetarea focului. Documentul conține opt puncte, printre care și instituirea unei zone de securitate, formarea Comisiei Unificate de Control, asigurarea liberei circulații și întoarcerea refugiaților la locurile de reședință. Multe dintre prevederile acordului nu au fost implementate sau au fost ignorate în timp. Potrivit analiștilor politici de la Chișinău, documentul a oferit Federației Ruse un pretext pentru a-și menține trupele în regiunea transnistreană. Acordul a oprit violențele militare, dar nu a adus și o soluție politică durabilă.

ANATOL ȚĂRANU analist politic, fost ambasador al R.Moldova la Moscova: Nu a fost altceva decât un acord de înghețare a conflictului transnistrean, un acord care consfințea eșecul Republicii Moldova de a restabili integritatea sa teritorială. Acest conflict înghețat se păstrează pentru ca Moscova să aibă pârghii de influență asupra R.Moldova și să mențină țara în sfera sa de influență.

După trei decenii, F.Rusă menține controlul asupra regiunii transnistrene, lansând periodic provocări la adresa Chișinăului.

ȘTEFAN BEJAN doctor în istorie, expert WatchDog: Doleanțele pe care le-a avut Moscova atunci, scopurile au fost de a ține Moldova în zona sa de infleunță, iar regiunea tranistreană și autonomia Găgăuză au îndeplinit cu brio acest scop timp de 33 de ani. Noi am văzut că de fiecare dată când R.Moldova își dorește să facă un pas spre vest, imediat sunt activate aceste două regiuni ca factori destabilizatori. Acum vedem provocări care au loc, inclusiv aceste antrenamente, simulare a operațiunii Iași-Chișinău. Am avut anterior încecrcări d e adeconeta curentul electric.

Regimul de la Tiraspol continuă să facă jocul Moscovei și dă vina pe Chișinău inclusiv pentru agravarea situației economice a regiunii. Cei ce suferă sunt locuitorii din zonă. Economia regiunii transnistrene a intrat în colaps la începutul anului în urma sistării livrărilor directe de gaze gratuite din partea Federației Ruse. Livrările au fost reluate prin companii terțe, însă nu și vânzările de energie către regiunea de pe malul dreptul al Nistrului. Regimul separatist a pierdut sursa principală de venit care acoperea deficitul bugetar local de peste 50%. Potrivit experților, provocările la adresa Chișinăului se vor intensifica în prag de alegeri parlamentare.

ȘTEFAN BEJAN doctor în istorie, expert WatchDog: Este o piatră legată la gâtul R.Moldova, care e reactivată de fiecare data când F.Rusă are nevoie și noi bănuim că această regiune va fi activată în preajma alegerilor parlamentare și va fi folosit în războiul hibrit pe care Rusia îl duce împotriva RM. Mosocva le arată din deget și le spune a avenit momentul să vă comportați ca cetățeni ai F.Ruse și să participați mai mult sau mai pițin în războiul pe care Rusia îl duce împotriva Ucrainei. Dacă în regiunea transnitreană astăzi nu se moare de foame este datorită Chișinăului, pentru că în regiune alimentele vin prin RM, exporturile, câte mai sunt ele, sunt spre UE. Din păcate la Chișinău nu există un plan clar de reintegrare a regiunii transnitrene. Și cel mai important cât costă această reintegrare.

La 22 iunie 2018, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a aprobat proiectul de rezoluție propus de Republica Moldova privind "Retragerea completă și necondiționată a forțelor militare străine de pe teritoriul Republicii Moldova". În pofida obligațiilor asumate de Rusia la Summit-urile OSCE din 1999 și 2001, trupele rusești staționează în continuare în regiunea transnistreană. Potrivit datelor, în regiune se află o forță militară rusă de aproape 1.600 de militari.