Ultimul acord de control al armelor nucleare dintre Statele Unite și Rusia, Noul START, expiră pe 5 februarie, într-un context marcat de lipsa negocierilor și de tensiunile generate de războiul din Ucraina. Soarta regimului de limitare a armelor strategice rămâne incertă, iar perspectivele unui nou tratat sunt neclare, relatează TVR Info.
În timpul Războiului Rece și după destrămarea Uniunii Sovietice, Washingtonul și Moscova au încheiat mai multe acorduri menite să prevină o cursă necontrolată a înarmărilor nucleare. Aceste tratate au creat, timp de decenii, un cadru previzibil pentru limitarea arsenalelor strategice, în pofida rivalității politice dintre cele două puteri.
În prezent, relațiile bilaterale sunt afectate de conflictul din Ucraina, iar SUA și Rusia nu au purtat discuții privind un acord care să înlocuiască Noul START. În acest context, președintele rus Vladimir Putin a propus, în septembrie, menținerea voluntară pentru un an a limitelor prevăzute de tratat privind armele nucleare strategice desfășurate.
Până acum, președintele american Donald Trump nu a oferit un răspuns oficial. Analiștii occidentali sunt divizați asupra oportunității acceptării acestei propuneri. Susținătorii consideră că o astfel de măsură ar câștiga timp și ar transmite un semnal politic de menținere a unui minim control al armelor. Criticii avertizează însă că Rusia ar putea continua dezvoltarea unor sisteme care nu intră sub incidența tratatului, precum racheta de croazieră Burevestnik sau torpila nucleară Poseidon.
Fostul planificator american în domeniul apărării Greg Weaver a scris că Moscova a refuzat, din 2023, reluarea inspecțiilor reciproce prevăzute de tratat, ceea ce ar face dificilă verificarea respectării angajamentelor. El mai susține că acceptarea propunerii ruse ar putea transmite Chinei semnalul că SUA nu își vor ajusta forțele nucleare strategice ca reacție la extinderea rapidă a arsenalului chinez.
Statele Unite și Rusia dețin împreună peste 10.000 de ogive nucleare, aproximativ 87% din stocul global. China, a treia putere nucleară, are în jur de 600 de ogive, potrivit estimărilor Federation of American Scientists. Beijingul respinge ideea unor negocieri trilaterale de dezarmare, considerând-o nerezonabilă în raport cu dimensiunea mult mai mare a arsenalelor american și rus.
Situația este complicată și de poziția Rusiei, care cere ca forțele nucleare ale statelor membre NATO, în special ale Marii Britanii și Franței, să fie incluse în eventuale negocieri. Londra și Parisul resping această solicitare.
Nikolai Sokov, fost negociator sovieto-rus și cercetător la Centrul pentru Dezarmare și Neproliferare din Viena, afirmă că un nou tratat nuclear multilateral ar necesita foarte mult timp. El consideră că o soluție mai realistă ar fi un acord bilateral SUA–Rusia, adaptat noilor realități strategice, sau măsuri rapide de reducere a riscurilor, precum extinderea mecanismelor de comunicare în caz de criză.
În prezent, doar Moscova și Washingtonul dispun de o linie directă permanentă pentru situații nucleare, în timp ce capitalele europene și sediul NATO nu au un canal similar cu Rusia. Potrivit lui Sokov, reducerea riscurilor și consolidarea încrederii ar trebui să fie prioritatea imediată, în condițiile în care negocierea unui nou tratat complet ar fi un proces îndelungat și complex.
