Planul malefic? Ucraina trimite drona, NATO se preface că n-o vede, cineva stinge toate luminile portului, iar ordinul vine „de la nivel înalt”. Dovada? „Surse din interiorul bazei NATO”. Surse atât de bine infiltrate încât aud ce vorbesc Rutte și Zelenski, dar atât de discrete încât n-au lăsat niciun document, nicio înregistrare, nicio fotografie. Doar o postare pe Facebook. James Bond și Știrlitz, dar cu poză de profil și Caps Lock.

Și acum, partea neplăcută pentru scenariști. Faptele. Conform cronologiei oficiale, drona a fost observată dimineața. Au fost alertate Garda de Coastă, MApN, SRI, Autoritatea Navală și administrația portului. România a contactat Ucraina, care a spus că pierduse controlul asupra a patru drone. Zona fusese izolată, nu au existat victime, iar cazul este cercetat de procurori. 

Așadar, conspirația menită să ascundă proveniența dronei a început prin… recunoașterea publică a provenienței dronei. Un „steag fals” atât de sofisticat, încât participanții au uitat să mintă.

Nici povestea cu luminile nu luminează prea tare. Iluminatul portului nu are un întrerupător central, ca în sufragerie. Operatorii au instalații proprii, iar farurile și geamandurile funcționează autonom. Ca să le stingi pe toate, nu-ți trebuie un ordin secret, ci o armată de electricieni, bărci și o coordonare pe care statul român abia o obține la schimbarea unui bec. 

Iar baza de la Mihail Kogălniceanu este o bază aeriană, nu o plasă magică pentru orice obiect care plutește în Marea Neagră. Nu există informații publice că ar avea mijloacele necesare interceptării unei drone maritime.

A întreba cum a ajuns drona în port și de ce nu a fost detectată mai devreme este perfect legitim. A declara, fără probe, că NATO a lăsat-o să intre ca să distrugă jumătate din Constanța este fan-fiction geopolitic. 

Rețeta propagandei este simplă. Un incident grav, o rivalitate economică inventată, un dușman occidental, un Zelenski omnipotent și două linguri de „surse secrete”. Se amestecă până când frica devine certitudine. Drona a fost reală. Riscul a fost real. Întrebările despre securitate sunt reale. Complotul Olanda–Ucraina există doar în portul fără vamă al imaginației propagandistice.

Găgăuzii merită alegeri libere și legale, nu o campanie de agitatie pro-rusă permanentă

La Comrat s-a descoperit un nou tip de „ultimatum”. Să respecți legea, să verifici cine organizează alegerile și să arăți de unde vin banii. Groaznic. Următorul pas al dictaturii va fi, probabil, bonul fiscal.

Pe 13 iunie, la un eveniment autointitulat „forum național”, Victoria Furtună a vorbit despre „presiune”, „centralizare” și „umilirea” autonomiei. Alți participanți au cerut alegeri numai după legile locale și fără compromis cu Chișinăul. Mihail Vlah a livrat și titlul pentru basmul pro-Kremlin: „ori alegeri după regulile Chișinăului, ori deloc”. 

Doar că articolul 111, invocat solemn la forum, spune două lucruri, nu unul. Da, Găgăuzia este autonomă și își soluționează singură problemele din competența sa. Dar o face potrivit Constituției Republicii Moldova, iar Guvernul controlează respectarea legislației naționale. Nu poți apăra articolul 111 prin metoda „selectează, copiază și șterge ce nu convine”. 

Falsul numărul unu: documentul de compromis ar desființa autonomia. Fals. Documentul a fost lucrat de reprezentanți ai Adunării Populare, Parlamentului, CEC și Președinției. El citează explicit Legea statutului special și păstrează pentru Adunarea Populară dreptul de a desemna organul electoral regional și de a stabili data alegerilor. Asta nu e demolare. E un adaptor juridic între două coduri care se bat cap în cap. 

Falasul numărul doi. Transparența ar fi „presiune politică”. În 2023, CEC a pornit opt procese contravenționale pentru finanțare ilegală prin donații cash peste plafon. Organul electoral găgăuz nici măcar nu stabilise în regulament plafonul maxim și nu a reacționat la sesizarea CEC. Așadar, verificarea membrilor comisiilor, liste electorale corecte și reguli clare pentru bani nu sunt atacuri asupra identității găgăuze. Sunt atacuri asupra banilor fără adresă. Iar aceștia, săracii, nu au autonomie. 

Falasul numărul trei. Chișinăul nu vrea alegeri. Proiectul pentru deblocarea scrutinului a ajuns pe masa Adunării Populare la 2 iunie și nu a fost adoptat din lipsă de cvorum. Criza s-a agravat după ce legislația regională nu a fost armonizată cu noul Cod electoral, iar Adunarea Populară a dizolvat în 2023 organul electoral permanent. Deci, Chișinăul nu a intrat noaptea în sală să ascundă urnele. Clasic. Pui lacătul și strigi că vecinul te-a închis. 

Iar formula Victoriei Furtună, „unitatea nu poate fi construită prin umilire”, sună impecabil pe afiș. Numai că a cere aceleași reguli de transparență în nord, sud, est și vest nu este umilire. Este egalitate în fața legii. 

nu avem un „ultimatum al Chișinăului”, ci un conflict juridic, o soluție negociată și actori politici care transformă problema într-o telenovelă geopolitică. Găgăuzii merită alegeri libere și legale, nu o campanie de agitatie pro-rusă permanentă.

Nu oferi date, parole sau coduri de securitate

În vechea școală sovietică, agentul venea cu pardesiu și servietă. În 2026 vine cu reclamă sponsorizată, vocea unui jurnalist furată de inteligența artificială și promisiunea că, din câteva sute de lei, te trezești bogat. Spionajul s-a modernizat. Acum are butonul „Înregistrează-te”.

Pagini anonime de Facebook, precum „Panorama Daily”, distribuie videouri deepfake cu persoane publice și jurnaliști. Promisiunea. Zeci sau sute de mii de lei. Destinația real. Un site care îți cere datele personale. Platforma nu este interesată de portofoliul tău. Este interesată să devii tu portofoliul. 

Iar SIS completează tabloul. Potrivit instituției, serviciile speciale rusești colectează masiv date despre cetățenii Republicii Moldova. Din baze cumpărate pe Dark Web, din servere sparte și din baza strânsă de gruparea Șor, care ar conține circa 145.000 de persoane. Nume, telefoane, adrese, e-mailuri și chiar copii ale actelor de identitate. Datele sunt apoi transmise unor grupări criminale transfrontaliere pentru escrocherii și furtul banilor de pe carduri. 

Schema este simplă. Deepfake-ul îți împrumută încrederea unei persoane cunoscute. Reclama îți gâdilă lăcomia. Formularul îți ia identitatea. Iar „consultantul financiar” îți golește contul. Excelentă colaborare internațională. Serviciile adună datele, infractorii iau banii, iar cetățeanul rămâne cu lecția.

 SIS afirmă că folosirea datelor cetățenilor în asemenea fraude face parte dintr-un proces coordonat și din războiul hibrid, menit să producă nesiguranță și neîncredere în societate. Când o vedetă îți promite avere garantată de pe o pagină anonimă, nu ai găsit investiția vieții. Investiția vieții lor ești tu. Nu oferi date, parole sau coduri de securitate. Iar când „milionarul de pe Viber” cere bani, trimite-l să discute cu poliția sau cu 112.

Retragerea GOTR și transformarea misiunii sunt două dosare diferite

Un senator rus promite un răspuns „instantaneu și foarte puternic”, pentru că, spune el, Chișinăul vrea să alunge pacificatorii. Un mic detaliu. în declarația invocată, vicepremierul Valeriu Chiveri nu a cerut asta. 

Vicepremierul a vorbit despre retragerea trupelor ruse staționate fără acordul Republicii Moldova și despre munițiile de la Cobasna. Adică, angajamentul asumat de Rusia la summitul OSCE din 1999, cu termen 2002. Anul a trecut. Trupele, nu.
 

Trucul propagandei este  simplu. Bagă două structuri în aceeași uniformă. Una este misiunea comună de pacificare, creată în 1992. Alta este Grupul Operativ al Trupelor Ruse, format din unități ale fostei Armate 14.
Chiar documentul OSCE le separă. Întâi vorbește despre forțele comune de pace, apoi despre retragerea trupelor ruse. Două paragrafe, pentru propagandă, un labirint. Este un fals cu epoleți. Retragerea GOTR și transformarea misiunii sunt două dosare diferite. Propaganda le coase împreună, cu ață albă. 

România ar fi rupt relațiile diplomatice cu Rusia?

Breaking news de pe planeta Costiujeni ori Bălăceanca. România ar fi rupt relațiile diplomatice cu Rusia, fiindcă a închis Consulatul de la Constanța și l-a trimis acasă pe consul.

În logica aceasta, dacă se închide un ghișeu de pașapoarte, pornesc automat și tancurile. România a dispus într-adevăr închiderea consulatului și declararea consulului persona non grata. De aici însă până la „ruperea relațiilor” este distanța dintre diplomație și televiziunea făcută cu megafonul. 

Să turnăm puțină realitate peste această ciorbă de panică. Un consulat nu este o ambasadă. Consulatul se ocupă în principal de acte, vize și asistența cetățenilor. Ambasada reprezintă statul, negociază cu guvernul și menține canalul politic.

Iar Ambasada Rusiei la București există în continuare, cu Vladimir Lipaev prezentat oficial drept ambasador. Ambasada României la Moscova este și ea activă. Deci, relația poate fi rece, tensionată, chiar ostilă. Dar nu este ruptă. 

Convenția de la Viena explică diferența atât de clar, încât aproape că strică spectacolul. Chiar ruperea relațiilor diplomatice nu rupe automat relațiile consulare. Prin urmare, închiderea unui singur consulat nu poate fi transformată, prin volum și gesticulație, în evaporarea ambasadelor. 

Și nu, trimiterea acasă a unui consul nu este „declarație de război”. Este o măsură diplomatică severă. Convenția tratează ruperea relațiilor și conflictul armat ca situații distincte. Dreptul internațional nu funcționează după principiul: ai închis sediul, ai lansat rachetele. 

Nici povestea că România nu mai poate vorbi direct cu Rusia nu rezistă. Tocmai ambasadele și ministerele de externe sunt canalele directe. Iar ele sunt încă acolo. Restul este montaj de panică. Dronă, armată, Bulgaria, China, Trump și chiar tragedia Colectiv, toate aruncate în blender ca să nu mai observăm eroarea de bază. Când argumentul lipsește, se mărește volumul.