Violența în familie rămâne o rană deschisă în societatea noastră. Doar într-o zi, pe 12 noiembrie, poliția a intervenit în urma a zeci de sesizări privind agresiunile domestice. Pentru a proteja victimele și documentarea cazurilor, autoritățile au emis 17 ordine de restricție de urgență, iar instanța a adăugat alte 5 ordonanțe de protecție. 

Din păcate, măsurile au fost ignorate în repetate rânduri: polițiștii au documentat 2 procese-verbale pentru încălcarea ordinului de restricție și alte 2 cazuri de încălcare a ordonanței de protecție documentate, alături de 4 procese-verbale pentru acte de violență între membrii familiei, soldate cu vătămări neînsemnate. Dincolo de cifrele unei zile, mesajul este simplu: nu tolera violența și cere ajutor.

Pentru a proteja identitatea victimei și a-i garanta securitatea, îi vom securiza numele și îi vom modifica vocea. Această mamă este nevoită să trăiască acum într-un centru de plasament, după ce a fugit din propria locuință doar ca să scape de coșmarul prin care trecea ea şi copiii ei. Soţul, un consumator înrîit de alcool, a supus-o în mod constant violențelor fizice şi psihice, agresând-o chiar și în drum, în timp ce-şi ducea copiii la școală sau grădiniță. Deși a scăpat din fața bătăilor zilnice, trauma o urmărește la fiecare pas: trăiește într-o frică paranoică şi în teama constantă că el se va întoarce pentru a se răzbuna.

MARIA, victima violenței în familie: Consumul de alcool era 24/24. După consum devenea agresiv, violent, vorbea urât, striga. Putea să ducă o discuție până la 3 sau chiar 4 ore, să nu înțelegi despre ce vorbește. Eu niciodată nu m-am gândit că o să ajung la centrul de plasament sau o să ajung cineva să mă vadă cum el mă face în tot felul de acasă până la grădiniță sau de la grădiniță până la școală.

Femeia susține că a îndurat un an de chinuri, sperând că lucrurile se vor schimba. Frica a rămas singura ei umbră, chiar și după ce a reușit să fugă de abuzuri și și-a găsit refugiul într-un centru de adăpost. Privirea îi este mereu încordată, iar coșmarul nu s-a oprit odată cu plecarea sa din casa în care a suferit.

MARIA, victima violenței în familie: Eu am vrut să rămân în apartamentul meu, am vrut să rămân cu copiii acolo dar așa aveam o frică, m-am tulburat, eram stresată. Când merg pe stradă parcă îmi pare că el este din urma mea și eu tresar. Am așa o frică că o să vie, că o să îmi facă ceva. Nu am liniștea asta.

30 de zile. Atât poate sta, pentru început, la Centrul de Asistență și Protecție a Victimelor și Potențialelor Victime ale Traficului de Ființe Umane. Responsabilii de acolo recunosc că cea mai mare provocare este atunci când femeile sunt nevoite să se întoarcă în casa agresorului, neavând un alt adăpost.

OLGA SANDU, director interimar Centrul de Asistență și Protecție a Victimelor: Aici este și provocarea, cu adevărat ele nu prea au unde se întoarce înapoi, multe din ele nu au un acoperiș deasupra capului, nu au o casă și atunci într-o măsură oarecare sunt nevoite să se întoarcă înapoi. Asta este și provocarea noastră ca specialiști, vrei să ajuți, vrei să vezi un rezultat foarte bun dar se mai întâmplă și așa că ele sunt nevoite să se întoarcă.

Violența în familie nu se naște din senin și rareori se oprește de la sine. Este o capcană tăcută în care victimele ajung să se piardă pe sine, măcinate nu doar de abuzuri, ci și de frică. Specialiștii subliniază că multe dintre aceste persoane ajung să suporte abuzurile deoarece au crescut în medii similare, găsind în mod greșit o falsă "normalitate" sau familiaritate în acele comportamente distructive.

INA CRASNOJON, psiholog: Noi lucrăm cu tot ceea ce lasă în spate un act de violență. Este afectată în primul rând încrederea de sine, stima de sine, starea psihologică emoțională. Încep să trăiască o frică foarte puternică în corp de abuzator dar încep să devină paranoice au impresia că toată lumea din jur ar putea să le facă rău. Multe victime ale violenței stau acolo de ce pentru că au crescut în violență, au crescut într-un mediu vulnerabil și ele au impresia că sunt acasă, eu continui mai deparet exact aceleași trăiri emoționale pe care le-am avut  și parcă eu sunt o cu ele. Orice persoană stă lângă celălalt numai dacă are o siguranță  emoțională și fizică.

Dincolo de adăpost și siguranță, Ministerul Muncii și Protecției Sociale încearcă să le redea victimelor independența prin activități practice de zi cu zi: le învață cum să-și gestioneze un buget personal și cum să o ia de la zero, construindu-și o nouă viață pe propriile picioare.

FELICIA BECHTOLDT, secretar de stat Ministerul Muncii și Protecției Sociale: Cu multe victime ale violenței în familie lucrăm și inclusiv la unele aspecte ce ține de viața de zi cu zi. Cum să-ți faci un buget, cum să-ți cauți un loc de muncă. Ne străduim ca în această perioadă cât sunte ele în plasament să fie economic independente, să putem să le dăm un loc de muncă. În 2024 noi am avut 4700 de femei. Timp de doi ani am avut o creștere de 147%. Fenomenul violenței în familie este răspândit în toate regiunile țării însă avem mai puține raportări în anumite regiuni și aici vorbim de comunitățile rome. În raioanele unde avem o comunitate mai mare de romi dar și în Găgăuzia și în Taraclia.

Poliția și insituţiile de drept atrag atenția că asistăm la o schimbare îngrijorătoare a tiparelor: deși violența fizică a fost întotdeauna cea mai vizibilă și răspândită formă de abuz, violența psihologică a urcat rapid în acest top negativ.

IVAN CREȚU, șef al Centrului de Justiție Familială al IGP: Suntem într-o tendință de creștere a acestor fenomene având înregistrate peste 13.747 cazuri. Dacă mă refer strict la practica contravențională a faptelor care sunt înregistrate suntem cu 10 la sută în creștere și a faptelor penale cu 6 la sută. Cel mai mult persistă violența psihologică. Victime a violenței în familie pot fi femei, fete, chiar fiind și martori sau victime indirecte.

Violența nu se manifestă doar în statisticile instituțiilor sau în dosarele ajunse pe masa autorităților. Ea există în spatele ușilor închise, în povești nespuse și în suferințe despre care se vorbește prea puțin. Iar lupta împotriva acestui fenomen nu se duce doar în instituții, în centrele de sprijin sau în sălile de judecată, ci și prin conștientizare și educație. Uneori, o poveste spusă pe scenă poate transmite mai mult decât zeci de cifre. La Teatrul "Luceafărul", spectacolul "Trece-un nourișor pe sus" transformă arta într-un instrument de sensibilizare.

În ciuda zecilor de campanii de conștientizare a gravității fenomenului violenței în familie, cel mai recent caz de violență domestica, de la Măgdăcești, a scos la iveală limitele sistemului în ceea ce priveşte protecția victimelor violenței domestice. Acum două luni, un bărbat de 47 de ani și-a împușcat mortal soția în vârstă de 42 de ani, înainte de a-și pune capăt zilelor. 

Oroarea s-a petrecut sub ochii fiicei lor minore, lăsând  trei copii orfani. Deși femeia încercase disperată să se apere prin lege și obținuse o ordonanță de protecție, iar agresorul purta o brățară electronică de monitorizare, măsurile luate de autorități s-au dovedit a fi insuficiente pentru a-i salva viața, transformând acest caz într-un semnal de alarmă uriaș privind siguranța reală a femeilor abuzate. Totuși, autoritățile susțin că multe ordonanțe de protecție nu sunt puse în aplicare, ceea ce ar putea repeta alte zeci de tragedii.

ANDREI IAVORSCHI, fost director al Inspectoratului Național de Probațiune: Ceea ce s-a întâmplat la Măgdăcești este un caz care a intrat în mass-media, în realitate sunt mult mai multe ordonanțe de ordonanțe nu sunt puse în aplicare și toate aceste 50 de cazuri de ordonanță sunt în același risc și pericol ca și cazul de la Măgdăcești. Orice persoană care poartă brățară din punct de vedere tehnic, poate părăsi în termeni legali și tehnici ușor Republica Moldova fiind monitorizat în continuare. 

VIRGINIA PÎNTEA, jurnalist TVR MOLDOVA: Dacă ești sau cunoști pe cineva care se află în pericol, ajutorul tău e doar la doar un apel distanță. În caz de urgență majoră, prima opțiune rămâne Serviciul Unic 112, disponibil la orice oră. De asemenea, femeile și fetele care trec prin momente grele pot apela oricând, gratuit și confidențial, la Telefonul de Încredere pentru Femei și Fete, la numărul 0 8008 8008, o linie unde specialiștii oferă consiliere psihologică și juridică de criză. În plus, linia fierbinte a Centrului Internațional "La Strada", cu numărul 0 800 77777, stă la dispoziție cu suport pentru victimele violenței. Iar dacă printre cei afectați se află copiii, atât ei, cât şi părinții sau oricare martor, poate suna la Telefonul Copilului, la numărul 116 111, pentru a semnala abuzurile și pentru a primi sprijinul necesar. 

TELEFOANE DE ÎNCREDERE

Serviciul Unic 112
Telefonul de Încredere pentru Femei și Fete 0 8008 8008
Centrului Internațional "La Strada" 0 800 77777
Telefonul Copilului 116 111

Potrivit Ministerului Muncii și Protecției Sociale, în primul trimestru al anului în curs, peste 3.400 de victime ale violenței în familie au primit sprijin specializat, în creştere faţă de perioada similară din anul trecut. Pentru a proteja persoanele afectate, la nivel național funcționează 11 centre de adăpost, unde victimele beneficiază de găzduire și asistență specializată. Cu toate acestea, gravitatea fenomenului este subliniată de statisticile privind formele extreme de violență. Pe parcursul a nouă luni ale anului 2026, oamenii legii au pornit 14 cauze penale în urma infracțiunilor de omor sau tentative săvârșite în contextul relațiilor familiale.