Există o metodă sigură de a compromite un ideal național. Îl dai pe mâna Dianei Șoșoacă, îi pui un microfon în față și aștepți să apară Kremlinul în cadru. Haideți să vedem cum arată anatomia unei operațiuni politice speciale. Unirea României cu Republica Moldova este o temă istorică și democratică. Partidul condus de doamna Diana Ivanovici Șoșoacă a transformat-o însă într-o petardă legislativă, numai bună să explodeze în propaganda de la Chișinău și Moscova.
Să lămurim întâi marea adoptare. În primul rând, Parlamentul de la București a adoptat în ultimele decenii mai multe acte care deschid drumul către Unirea celor două maluri de Prut. Inițiativa fără conținut a martorilor lui Putin din viața politică românească a profitat de mecanismele juridice ale statului român.
Un demers pregătit din timp, urmat de gesturi publice de apropiere de Kremlin
Importantă este cronologia. Inițiativa era înregistrată la Senat din 16 februarie și a ajuns la Camera Deputaților pe 14 aprilie. Deci, nu vorbim despre o idee apărută ieri, la cafea. Demersul a fost pregătit din timp, iar efectul lui, scandal, panică identitară și muniție antiromânească, era previzibil. Apoi vine decorul. La începutul lui iunie, Diana Șoșoacă merge la Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg, are un schimb drăgăstos de replici cu Vladimir Putin și se fotografiază cordial cu Ilan Șor, condamnat la 15 ani în Republica Moldova și aflat în Rusia. Șor o prezintă drept viitorul președinte al României libere. Avem un demers pregătit din timp, urmat de gesturi publice de apropiere de Kremlin, apoi de o explozie politică perfect folositoare propagandei proruse și vocilor antiunioniste. Coincidență? Nu. Cadou propagandistic? Categoric.
Igor Dodon, prezent și el la forumul de la Sankt Petersburg, descoperă brusc pericolul anexării și spune că proiectul riscă să certe cele două țări. Ion Ceban, personaj sancționat de România din motive de amenințare la adresa securității naționale, anunță că nu ne vindem țara. Ce noroc politic! Șoșoacă le-a livrat sperietoarea perfectă, România vrea să înghită R. Moldova
Asta nu este unionism. Este sabotarea unionismului prin caricaturizare și aruncare în derizoriu. Este bătaie de joc față de martirii neamului românesc de pe ambele maluri ale Prutului. Unirea nu se face prin provocări unilaterale, isterie și poze la Sankt Petersburg. Se construiește prin voința liberă a cetățenilor de pe ambele maluri ale Prutului, prin încredere, instituții, infrastructură, educație și integrare europeană.
Când Șoșoacă strigă Unire într-un asemenea context, Dodon și Ceban nu se sperie. Primesc material de campanie. Unii ridică sperietoarea la București, ceilalți o lovesc la Chișinău. Iar Kremlinul poate sta liniștit, românii de pe ambele maluri ale Prutului se ceartă singuri.
O cauză națională nu trebuie lăsată pe mâna celor care trăiesc din scandal. Unirea are nevoie de oameni care apropie cele două societăți, nu de turiști politici la Sankt Petersburg care aprind fitilul și apoi se miră că miroase a fum.
Cu asemenea apărători, cauza Unirii nu mai are nevoie de adversari.
Cristian Rizea: Dacă România s-ar uni cu R. Moldova, am deveni automat dușmanii Rusiei
Bine v-am găsit la Unirea cu arcanul, rubrica unde o ipoteză politică intră în studio și iese, după 50 de secunde, ordin de mobilizare generală.
Fostul deputat penal Cristian Rizea ne anunță că, dacă România s-ar uni cu Republica Moldova, am deveni automat dușmanii Rusiei, iar Zelenski ar primi recruți români. Ba chiar tinerii ar fi luați „cu arcanul” de la 16 ani. Impresionant, unirea nici nu s-a produs, dar domnul Rizea are deja lista de încorporare. Probabil, i-a trimis-o KGB pe WhatsApp.
Să punem panica pe pauză. O eventuală unire ar presupune decizii politice și constituționale, nu apăsarea unui buton roșu pe care scrie: Expediază carne de tun în Ucraina. El nu prezintă nicio lege, hotărâre sau dovadă că românii de pe ambele maluri ale Prutului ar urma să devină soldații lui Zelenski. Avem doar predicția lui Rizea, servită cu suficientă gravitate cât să pară document secret.
În România, serviciul militar obligatoriu este suspendat pe timp de pace din 2007. Bărbații sunt luați în evidență militară după împlinirea vârstei de 18 ani, nu la 16 ani și nu „cu arcanul”. Serviciul poate redeveni obligatoriu numai în condiții legale precise. Vorbim de stare de război, mobilizare sau stare de asediu. Unirea și un videoclip alarmist nu figurează pe listă. Mai avem și legenda NATO. Intri în Alianță și a doua zi te trezești direct la Kiev. Numai că Ucraina nu este stat membru NATO, iar articolul 5 se referă la apărarea unui aliat care a fost atacat. Chiar și atunci, fiecare țară decide ce formă ia ajutorul. Trimiterea militarilor nu este automată.
Așadar, rețeta este clasică. Iei o temă sensibilă, adaugi Rusia, Zelenski, adolescenți și un arcan imaginar, apoi servești frica drept analiză geopolitică.
Unirea poate fi susținută sau contestată. Dar dezbaterea se face cu argumente și fapte, nu cu profeții de studio despre copii trimiși pe front.
Până data viitoare, verificați legea înainte să vă împachetați pentru războiul inventat pe TikTok.
Finalul este apocaliptic: Astăzi Guțul, mâine „lichidarea Găgăuziei”
Noua producție mediatică se numește Dosarul Guțul. Scenariul este simplu. Amazoana politică a Șoristanului, Evghenia Guțul, nu ar fi fost condamnată într-un dosar penal, ci persecutată pentru opiniile sale. Pentru că, după logica propagandei, dacă ai câștigat niște alegeri, primești automat și imunitate față de Codul penal.
Atenție. Faptul că o persoană a fost aleasă nu demonstrează că este vinovată. Dar nici nu demonstrează că este nevinovată. Buletinul de vot nu este detergent pentru spălarea acuzațiilor penale.
Urmează argumentul suprem. Evghenia Guțul este mamă.
Da, este mamă. Și despărțirea de copii este fără îndoială dureroasă. Numai că rolul de părinte nu anulează răspunderea juridică. Altfel, instanțele ar trebui să înlocuiască probele cu albume de familie, iar Codul penal cu un concurs de povești emoționante.
Propaganda insistă că dosarul nu ar conține probe. Doar 69 de volume și 54 de ședințe de judecată. Probabil că cele 69 de volume sunt o colecție de rețete culinare, iar judecătorii s-au întâlnit de 54 de ori ca să discute vremea.
În realitate, Guțul a fost condamnată pentru implicarea în finanțarea ilegală a fostului partid Șor. Sentința din august 2025 a fost menținută de Curtea de Apel în mai 2026. Asta nu înseamnă că orice hotărâre judecătorească este perfectă sau că apărarea nu o poate contesta. Înseamnă doar că afirmația a fost închisă pentru o opinie nu devine adevărată doar fiindcă este repetată de sute de conturi false de pe rețelele sociale.
Apoi apare comunitatea juridică internațională. Reprezentată, surpriză, chiar de avocatul Evgheniei Guțul. E ca și cum agentul unui cântăreț ar declara că întreaga industrie muzicală îl consideră genial. Posibil, dar ar fi util să mai întrebăm și pe altcineva. Cartea ar fi provocat și un enorm interes internațional. Atât de enorm, încât multe publicații au distribuit texte aproape identice, pe site-uri de nișă sau cu audiențe limitate. Nu este recunoaștere internațională. Este ecoul aceleiași campanii, tradus în mai multe limbi.
Iar finalul este apocaliptic: astăzi Guțul, mâine „lichidarea Găgăuziei”, poimâine dispariția R. Moldova. Dovezi? Nu. Muzică dramatică? Din belșug.
Respectarea autonomiei găgăuze trebuie discutată serios. Dar propaganda rusă transfomă orice dosar penal în care sunt implicați factori de decizie găgăuzi într-un atac etnic.
Așadar, când vedeți postări despre Mucenița de la Comrat, întrebați unde sunt faptele. Pentru că o mamă poate fi iubită, un politician poate fi popular, iar o carte poate fi emoționantă. Dar nici lacrimile, nici like-urile și nici comparațiile istorice nu constituie probe de nevinovăție.
Pelerinaj monahal cu epoleți FSB
Bine ați venit la rubrica Pelerinaj monahal cu epoleți FSB. Ambasada Rusiei ne prezintă povestea unui biet cetățean rus, umilit pe Aeroportul Chișinău, interogat și împiedicat să plece. Aproape că-ți vine să plângi. Omul venise doar să viziteze mănăstirile. Probabil avea în bagaj tămâie, o icoană și, dintr-o regretabilă confuzie, interes pentru Zona de Securitate din Transnistria. Desigur, rolul jucat de unii clerici ai Mitropoliei Ruse a Chișinăului și Întregii Moldove în susținerea serviciilor de spionaj de la Moscova nu poate fi negat.
Potrivit SIS, turistul este ofițer FSB, iar povestea cu mănăstirile era o legendă pregătită din timp. Destinația reală ar fi fost regiunea transnistreană, unde urma să colecteze informații. Mai fusese în R. Moldova între 2017 și 2019 și folosise un pașaport diplomatic rusesc, fără să fie acreditat la Ministerul de Externe de la Chișinău. Un diplomat atât de discret, încât nici diplomația nu știa că este diplomat.
Dar propaganda Kremlinului funcționează după un dicționar propriu.
Ofițer FSB? Turist. Misiune informativă? Pelerinaj. Întrebări la frontieră? Tortură psihologică. Arest preventiv decis în cadrul unui dosar penal? Prigoană împotriva poporului rus.
Ambasada a vorbit despre presiuni umilitoare, deteriorarea sănătății și încălcarea dreptului internațional. A omis însă detaliul neînsemnat că autoritățile îl cercetează pentru colectare neautorizată de informații și că procurorii au obținut arestarea sa preventivă pentru 30 de zile. Nici un cuvând despre zecile de cetățeni ai R. Moldova reținuți sub acuzașii false în gulagul din Rusia.
Aceasta este schema. Elimini acuzațiile, elimini trecutul, elimini pașaportul diplomatic și transformi suspectul în victimă. Iar statul care își protejează frontiera devine agresor. Nu a fost încălcată nicio legislație națională pori internațională. Omul nu este condamnat, ancheta continuă și beneficiază de prezumția de nevinovăție. Tocmai aceasta este diferența dintre justiție și propagandă. Justiția verifică probele. Propaganda distribuie emoții.
Republica Moldova nu a interzis turismul religios. A refuzat doar un nou ghid de călătorie editat la Moscova „Mănăstirile R. Moldova și obiectivele strategice din Transnistria. Ediție specială FSB”. Cu hartă detașabilă.
