Astăzi se împlinesc 34 de ani de la evenimentele tragice de pe platoul Varnița-Tighina, din iunie 1992. Eroii căzuți în luptă au fost comemorați la monumentul aflat în imediata apropiere a Capelei din centrul satului Varnița. Cei care şi-au dat viaţa pentru independenţa Republicii Moldova au fost onoraţi printr-un minut de reculegere și depuneri de flori şi în municipiul Bălţi.
Zeci de voluntari au plecat pe frontul de luptă în iunie 1992. Cinci dintre ei, militari și polițiști din Bălţi, nu s-au mai întors acasă. Amintirea lor rămâne vie pentru cei care i-au cunoscut.
BORIS NEBOJENCO, colonel în rezervă: În Bender, la ora 8 dimineața, s-a început ataca în oraș. Luptele din orașul ăsta erau grele, știți. Erau lunetiști pe acoperișuri, pe teren. Lupta din Bender a fost cea mai grea luptă, mai ales când a fost rănit colonelul.
DENIS KARASIOV, comandant al primei brigăzi motorizate de infanterie "Moldova": Pe unul dintre tancuri era desenat steagul rus. Iar, înainte de asta, prin intermediul mass-media, Rusia a lansat în presă zvonul că tancurile românești au intrat în Tighina, au dispersat toate acele adunări absurde și așa mai departe. Și când a venit la mine un corespondent de război, Viorel Cebotaru, care acum este diplomat la Bruxelles, și a filmat toată această tragedie, i-am acordat un interviu. Și, apropo, acest interviu a făcut înconjurul lumii.
BORIS MARCOCI, combatant: Sigur că a fost o zi groaznică pentru noi atunci, când fiecare dintre noi, vroiai sau nu, trebuia să aperi această țară. Cel mai strașnic a fost când au ieșit tancurile de sub control.
Oamenii își amintesc cu durere ziua în care tancurile Armatei a 14-a ruse au întrat în luptă, transformând orașul Tighina într-un câmp de război. Pentru mulți dintre ei, conflictul nerezolvat este şi astăzi o rană deschisă.
Trebuie să le amintim oamenilor, mai ales tinerilor, ca să cunoască istoria noastră. Istoria noastră a fost călcată în picioare și răstălmăcită. Fiecare o prezintă cum îi convine. Dintre ai noștri nu au fost pierderi acolo. În schimb, au murit foarte mulți polițiști, cei care au intrat în primul val al confruntărilor. Asta e istoria și, cu părere de rău, nu învăţăm lecții din asta. Ţin minte. Eram student. Ne-am făcut griji.
Amintim că, în perioada 19-22 iunie 1992, zona Tighina a fost scena unora dintre cele mai sângeroase lupte din Războiul de la Nistru, marcat de implicarea directă a Armatei a 14-a ruse care a luptat de partea forțelor separatiste. Războiul s-a încheiat oficial pe 21 iulie 1992, prin semnarea la Moscova a Acordului de încetare a focului de către Boris Elțîn, președintele de atunci al Federației Ruse, și președintele Republicii Moldova, Mircea Snegur, în prezența liderului separatist Igor Smirnov. Aproximativ 30 de mii de persoane, militari, polițiști și voluntari, au luat parte la conflictul armat. Circa 300 de persoane și-au pierdut viața în timpul luptelor, iar zeci sunt date dispărute până astăzi.
