Instituită de Institutul Internațional de Teatru (ITI), în anul 1961, această zi este sărbătorită anual începând din 1962, de către Centrele ITI și de comunitatea internațională de teatru. Institutul Internațional de Teatru reprezintă cea mai importantă organizație non-guvernamentală din domeniul artistic și a fost înființată în 1948, la inițiativa UNESCO.

Pentru marcarea Zilei mondiale a teatrului, sunt organizate diverse manifestări în cadrul cărora publicul are ocazia să întâlnească artiștii preferați. Una dintre cele mai importante manifestări este difuzarea mesajului Zilei mondiale a teatrului, prin care, la invitația ITI, o personalitate recunoscută la nivel internațional își împărtășește reflecțiile asupra celei mai vechi forme artistice - teatrul - mesajul fiind tradus în peste 50 de limbi. Primul mesaj de Ziua mondială a teatrului a fost scris în 1962, de poetul și dramaturgul Jean Cocteau. Printre personalitățile de pe mapamond care au transmis mesaje cu prilejul acestei zile s-au numărat și românii Radu Beligan (1977) și Eugene Ionesco (1976). În anul 2020, pentru prima dată, marcarea acestei zile a găsit teatrele închise, în contextul pandemiei de Covid-19, astfel că evenimentele au fost transmise online. De asemenea, mesajul scris de Shahid Nadeem, autor dramatic din Pakistan, și-a găsit drum către public de pe scene virtuale.

În acest an, mesajul de Ziua mondială a teatrului este transmis de regizorul grec de renume internațional Theodoros Terzopoulos, director de teatru, fondator și director artistic al Companiei de teatru Attis, inspirator al Jocurilor Olimpice de Teatru și președinte al Comitetului Internațional al Jocurilor Olimpice de Teatru.

Institutul Internațional de Teatru a anunțat sărbătorirea Zilei Mondiale a Teatrului 2025, în perioada 27-30 martie, la Rio de Janeiro, în Brazilia. Evenimentul va cuprinde o gamă interesantă de spectacole din Brazilia, Coreea de Sud, China, Thailanda, Chile și multe altele, dar și ateliere, paneluri și discuții pe teme cheie precum moștenirea artistică, moștenirea culturală, oportunitățile de angajare în teatru și rolul colaborărilor internaționale în dezvoltarea socială, punând accent pe drepturile artiștilor și pe consolidarea conexiunii dintre America de Sud și ITI.

În România, istoria teatrului începe în mai 1798, odată cu înființarea primei trupe de teatru autorizate. Primul teatru public bucureștean a fost 'Teatrul de la Cișmeaua Roșie', înființat în 1816, unde au avut loc o serie de reprezentații până la incendiul din 1825, când clădirea a fost mistuită de flăcări. În 1852 a fost deschis Teatrul Mare din București, condus de Costache Caragiale, prima reprezentație fiind cu piesa 'Zoe sau Un amor românesc', la 31 decembrie. Construcția în stil baroc a teatrului începuse cu patru ani în urmă, în 1848, după planurile arhitectului vienez Heft.

Teatrul Mare a devenit instituție publică de cultură în 1864, printr-un decret semnat de prim-ministrul Mihail Kogălniceanu, iar în 1875, directorul Alexandru Odobescu punea pe frontispiciu numele instituției - Teatrul Național. La sărbătorirea centenarului, în 1952, Teatrul Național a primit numele lui Ion Luca Caragiale, iar în noiembrie 2014, Teatrul Național 'I. L. Caragiale' a fost reinaugurat, după ample lucrări de consolidare și reamenajare. Cu o vechime de peste 160 de ani, acesta rămâne o instituție-reper pentru cultura românească și cel mai vizitat dintre teatrele românești.