Triumf românesc la Cannes: lungmetrajul ‘Fjord’, regizat de cineastul român Cristian Mungiu, a câștigat trofeul Palme d’Or la cea de-a 79-a ediție a Festivalului de Film. Este al doilea trofeu Palme d’Or pentru Mungiu, care triumfa la Cannes și în 2007, cu filmul “4 luni, 3 săptămâni și 2 zile“, relatează tvrinfo.ro.
Cristian Mungiu își plasează povestea în Norvegia, unde un cuplu evanghelic foarte credincios româno-norvegian (interpretat de Sebastian Stan și Renate Reinsve) se stabilește împreună cu cei cinci copii ai săi și pare, la început, că se integrează fără probleme într-o societate care își proclamă toleranța și respectul față de minorități. Însă totul se schimbă brusc atunci când apar suspiciuni de violență domestică împotriva copiilor. Autoritățile norvegiene încep să-i privească cu ochi critici pe cei doi soți, pun la îndoială educația lor strictă, care exclude utilizarea platformei video YouTube și a smartphone-urilor, și le critică credința religioasă.
Tensiunea crește până când se declanșează o procedură de plasament care îi vizează pe copii, inclusiv pe cel mai mic dintre frați, un nou-născut care era încă alăptat de mama sa. ‘Fjord’ este un film despre dificultatea de a înțelege pe cineva care gândește altfel, o poveste despre polarizare, despre incapacitatea de a dialoga, despre lucrurile care îi despart pe oameni și cele care încă îi mai țin împreună. Cristian Mungiu a revenit cu acest film în competiția oficială de la Cannes cu același curaj artistic care i-a adus trofeul Palme d’Or în anul 2007 (‘4 luni, 3 săptămâni și 2 zile’), premiul pentru cel mai bun scenariu în 2012 (‘După dealuri’) și premiul pentru cel mai bun regizor în 2016 (‘Bacalaureat’). În 2025, trofeul Palme d’Or i-a fost atribuit lungmetrajului ‘It Was Just an Accident’, regizat de cineastul iranian Jafar Panahi.
Fjord, premiat și înainte de Gală
Lungmetrajul “Fjord”, regizat de cineastul român Cristian Mungiu, câştigase patru premii la Festivalul de la Cannes și înainte de începutul ceremoniei de decernare a principalelor trofee atribuite sâmbătă seară pe Croazetă.
Astfel, în ajunul galei, a primit prestigiosul premiu Francois Chalais. Premiul este decernat în fiecare an cu o seară înaintea ceremoniei de premiere a Competiției Oficiale și recompensează un film dedicat valorilor jurnalismului.
Acordat anual în parteneriat cu France Télévisions, precum și cu Festivalul de Film de la Cannes, Premiul François Chalais a fost creat în 1996 de soția sa, Mei-Chen Chalais, ca omagiu adus activității marelui reporter și om de cinema care a acoperit aproape cincizeci de ediții ale Festivalului de Film de la Cannes.
“În timpul documentării și realizării filmului, am încercat să explorez, să învăț, să pun la îndoială și să înțeleg. Ar fi un mare eșec pentru mine dacă FJORD nu ar face decât să confirme ideile pe care le aveați deja înainte de a-l viziona”, a transmis regizorul Cristian Mungiu.
“Fjord” a mai fost recompensat cu prestigiosul premiu FIPRESCI (Federaţia Internaţională a Criticilor de Film), Premiul Juriului Ecumenic şi Prix de la Citoyenneté.
Juriul FIPRESCI a subliniat că “Fjord” este o dramă “emoţionantă, tensionată şi profund tulburătoare, care invită publicul să reflecteze asupra argumentelor ambelor părţi” în bătălia juridică care stă la baza intrigii, “reflectând totodată mediul extrem în care trăim astăzi”.
În mod similar, juriul Premiului Cetăţeniei (Prix de la Citoyenneté), unul dintre premiile secundare acordate în cadrul festivalului, a subliniat că acest lungmetraj, cu Renate Reinsve şi Sebastian Stan în rolurile principale, reuşeşte să “ne facă să trăim, din interior, certitudinile şi îndoielile unei familii care se confruntă cu o societate în care fiecare are propriile motive şi propriile convingeri”.
În ceea ce priveşte Premiul Ecumenic, juraţii au precizat că filmul lui Cristian Mungiu, centrat pe o familie ultraconservatoare şi religioasă de origine română care se stabileşte în Norvegia, reprezintă “un avertisment puternic” asupra riscurilor “derivelor ideologice”.
“Riscuri care există atât în domeniul credinţei, cât şi în denunţarea necesară a oricărei forme de violenţă împotriva celor mai vulnerabili. Credinţa şi apărarea celor mai vulnerabili sunt purtătoare de speranţă, dar pot fi corupte atunci când sunt reduse la simple norme. Atunci ne aflăm în imposibilitatea de a vedea umanitatea celorlalţi şi, poate, chiar şi pe a noastră”, au argumentat aceştia.