ION VARTA, istoric: "Ultimii încorporaţi cu deasila şi primii care am revenit acasă, nu neapărat că am fost mai aprigi în această pledorie dar aşa au fost circumstanţele, imperiul Rus s-a prăbuşit în urma revoluţiei din februarie 1917 şi atunci s-a ivit o serie de oportunităţi."

Mişcarea naţională a românilor din Transilvania s-a amplificat în toamna anului 1918, în condiţiile înfrângerii Puterilor Centrale şi ale prăbuşirii Austro-Ungariei. Pe 1 Decembrie 1918 nu a fost o adunare popular spontană. A avut lideri, un scop și a fost minuțios pregătită.

ION VARTA, istoric: "Românii transilvăneni au avut un destin mult mai dramatic deoarece ocupaţia străină a durat şapte secole, ei s-au aflat sub regimuri străine, habsburgic şi maghiar. La toată această politică de anihilare a drepturilor populatiei majoritare din Transilvania s-a răspuns prin replici admirabile. Partidul Naţional Român şi Partidul Social Democrat şi-au asumat rolul de a ghida această mişcare năvalnică care s-a accentuat în ultimii doi ani de război mondial, aşa se intamplă că în octombrie 1918 liderii celor două partide au decis să constituie Consiliul Naţional Român Central, organul care trebuia să conducă această activitate cu caracter naţional care trebuia să culmineze cu desprinderea de sub ocupaţia austro-ungară şi revenirea acasă."

Consiliul Naţional Român Central a stabilit legături cu forurile politice de la Iaşi, unde se refugiase guvernul român şi familia regală. Apoi a organizat adunarea populară care avea să reconfirme voinţa de unire a românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş.

ION VARTA, istoric: "S-au purtat tratative cu autorităţile machiare şi au încercat pe cale amiabilă să se identifice o soluţie care le-ar fi permis românilor din Transilvania să îşi decidă în mod democratic propriul destin, nu a fost să fie. Atunci când a devenit limpede că nu va fi atins un asemenea compromis cu liderii unguri, Consiliul Naţional Român a decis să aplice o altă tactică. Au fost aleşi delegaţi din partea fiecărui localităţi. La ALBA IULIA au venit reprezentanţii legitimi au tuturor localităţilor din Transilvania, în formatul mare, Banat, Crişana, Maramureşul, şi atunci votul care va fi realizat la 1 decembrie, în sala Cazinoului, de către cei 1228 de deputati a avut chiar un caracter plebescitar."

Ca președinte al Marii Adunări Naționale a fost ales George Pop de Băsești. Discursul solemn a fost rostit de Vasile Goldiş, care a subliniat, între altele, caracterul actului politic ce trebuia înfăptuit, cităm: ''Naţiunile trebuiesc eliberate. Între aceste naţiuni se află şi naţiunea română din Banat şi Transilvania. Libertatea acestei naţiuni înseamnă unirea ei cu Ţara Românească.''

MIHAELA URSU, reporter TVR MOLDOVA: "La Alba Iulia a fost adoptată o rezoluţie, un document istoric prin care se înfăptuia visul de veacuri al poporului român: România Mare. Episcopul legendar al Bisericii Greco-Catolice, Iuliu Hossu, a fost cel care a citit Proclamația de Unire a Transilvaniei cu România. Au participat și delegații din Basarabia şi Bucovina, primele provincii istorice care au revenit la Patria-Mamă şi a dat tonul Marii Uniri."

Pantelimon Halippa a fost în fruntea delegaţiei din Basarabia şi a declarat cităm: ''asta a fost cea mai mare bucurie din viața mea, căci am văzut cu ochii mei împlinirea visului poporului român de a fi unit într-o Românie întregită, liberă și independentă''.

În timp ce la Alba-Iulia era mare sărbătoare, Regele Ferdinand și Regina Maria intrau în Bucureștiul eliberat.

ION VARTA, istoric: "Gheorghe Şincai, Ioan Budai Deleanu, Petru Maior, Samoil Micu, totţi aceşti reprezentanţi ai şcolii ardelene au pregătit această mare acţiune din 1 decembrie prin pledoria lor, prin toate scrierile lor, pentru că au demonstrat că românii transilvăneni sunt autohtoni şi au ascendenţă nobilă. Martorii oculari şi participanţii la acel eveniment relatează cu lux de amănunte cum era acea zi, o ninsoare lină, atmosferă de sărbătoare, bucurie imensă, lumea îmbracată în hainele cele mai de preţ, bineînţeles în stil naţional, cu tricolorul la brâu. Cei peste 100 de mii de participanţi la acest act absolut inedit pentru acele timpuri au ovaţionat zeci de minute în şir această victorie splendidă."

Pentru a rezolva problemele românilor, s-a constituit Marele Sfat Național, ca organ legislative, și Consiliul Dirigent, ca instrument executiv. Președinte a fost ales Iuliu Maniu. Încheiată de facto la 1 decembrie 1918, odată cu unirea Transilvaniei, recunoașterea diplomatică a Marii Uniri a solicitat eforturi pe parcursul următorilor ani.

ION VARTA, istoric: "S-a dat o batalie diplomatică acerbă. În cadrul lucrărilor conferinţei de Pace de la Paris delegaţia română s-a străduit în fel şi chip să demonstreze că de fapt noi am făcut tot ce a fost posibil şi am încercat să ne onorăm angajamentele, că nu s-a reuşit nu suntem noi de vină, pentru că aliaţii noştri, Imperiul Rus nu şi-a onorat acele angajamente. A legiferat acea aspiratie, actul propriu zis din 1 decembrie. Revenirea lor acasă a fost acceptată şi prin acea ratificare de către parlamentele marilor puteri."