Tot mai mulți copii se confruntă cu dificultăți de vorbire sau de citire, iar părinții nu știu mereu cum să le recunoască sau să le gestioneze corect. Despre dislexie, problemele de vorbire și pașii pe care îi pot face părinții pentru a-i ajuta pe cei mici, ne spune cu Svetlana Hadjiu, doctor habilitat în științe medicale, profesor universitar, șefa Clinicii Neurologie Pediatrică a Departamentului Pediatrie a Universității de Stat de Medicină și Farmacie "Nicolae Testemițanu".
„Dislalie este tulburare de pronunție. Dislalie nu este o tulburare de vorbire, asta este o stare care poate fi funcțională sau mecanică, funcțională atunci când se asociază cu tulburări funcționale al sistemului nervos central, dar mecanică atunci când este asociată cu careva tulburări a aparatului de vorbire. Și de fapt acești copii pot să fie foarte bine dezvoltați”, a precizat Svetlana Hadjiu.
Specialistul a menționat că suntem într-o ieră foarte progresivă și cu asta trebuie să ne deprindim.
„Suntem în această ieră deja digitală și nu mai avem cum să mergem înapoi, dar asta progresează și nu de la an la an, dar de la zi la zi... Iera digitală, aceste gadget-uri, conectându-ne practic aproape toată ziua la aceste dispozitive electronice, sigur că ne captează, ne captează atenție, ne captează memoria, gândurile, comunicarea noastră, dar aici noi trebuie să vedem care sunt părțile negative și care sunt părțile pozitive”, a mai adăugat specialistul.
Hadjiu menționează că partea negativă constă în faptul că tot mai mulți copii comunică mai mult cu dispozitivele electronice decât cu semenii lor. În primul rând, acest comportament le afectează siguranța, deoarece deseori sunt expuși la informații false sau frustrante, iar ei nu au capacitatea necesară de a gestiona volumul mare de conținut pe care îl primesc. Excesul de informație îi copleșește, iar copiii ajung să se piardă în ea și să își diminueze gândirea critică și contactul cu realitatea.
Totodată, este afectată semnificativ comunicarea și socializarea. În loc să interacționeze cu alți copii, aceștia ajung să comunice mai mult cu telefonul.
O altă problemă ține de relația cu părinții, care adesea nu observă dificultățile cu care se confruntă copilul. Pe lângă impactul emoțional, pot apărea și probleme de sănătate, cauzate de timpul îndelungat petrecut în fața televizorului sau a telefonului mobil.
Specialistul atenționează că cel mai frecvent sunt tulburările de comunicare, tulburările comportamentale, tulburările de socializare, autizmul virtual, dar și tulburările de ținută, scolioza, obezitatea, sedentarism.
„Autizm virtual este ceea când copilul conectându-se la telefonul mobil sau la dispozitivele electronice, practic își întrerupe partea socială. Deci se afectează socializarea și atunci interacțiunea socială, fiind afectată, copilul nu mai comunica așa cum comunica anterior”, a mai precizat medicul.
„Deci practic apar similar aceleași semne cum sunt prezente la tulburări din spectru autist. Copilul nu comunică cu privirea, nu mai vorbește așa cum vorbea, nu se exprimă așa cum se exprima, nu arată ce dorește, nu comunică cu copii. Deci practic apar semne similare a tulburării de spectru autist. Nu se joacă sub formă de jocul simbolic, roluri și așa mai departe.”
Svetlana Hadjiu spune că ar trebui să se ia în calcul intervenția timpurie, începând de la vârsta de trei ani, dacă problemele sunt depistate cel târziu la această vârstă. Atunci se poate interveni prin diverse terapii de corecție care să scoată copilul din zona de disconfort și să îl ajute să se dezvolte armonios, deoarece dislalia nu se tratează eficient atunci când este depistată prea târziu. În astfel de cazuri, copilul riscă să rămână cu această stigmă pe tot parcursul vieții.