La 12 ani a început să facă judo, fiind motivată de fratele ei. Acum, Vera Zorea practică sambo și frecventează Școala sportivă „Mihail Viteazul” din Călărași.

VERA ZOREA, sportivă sambo, or. Călărași :Am încercat primul antrenament, din prima a fost un traumatism. Mama a zis că sportul nu este de mine. Ceva mai finuț este pentru mine. Până la urmă, m-am dus și aici am ajuns.

Când ai multă ambiție, nu mai contează atât de mult locul unde înveți să faci sport de performanță.

Orașul nostru e mic, în schimb avem toate condițiile pentru a aduce rezultate. Asta mulțumită antrenorului. Eu sunt de acord că la Chișinău sunt cu mult mai bune condiții decât la Călărași, și financiar stau mai bine, dar nu văd scuze.

Participă la competiții în categoria de greutate de până la 54 kg și a reușit să cucerească mai multe titluri.

Sunt vicecampioană mondială de două ori. Și deja medalie de bronz, seniori, juniori și tineret.

Sportul nu doar că a disciplinat-o, dar a făcut-o mai puternică emoțional.

De mică am fost o fire așa mai rușinoasă și mai fină. De când am început să practic sambo, a apărut un caracter puternic. Am început să pun virgule unde trebuia să fie punct.

Iar pe unii chiar îi punea la respect, dacă era cazul.

În clasă, băieților cam le era frică de mine. Dar și în școală aveau frică. Au fost conflicte chiar, cu fetele nu aveam probleme niciodată, dar cu băieții mereu. Au fost și bătăi câteodată. Vă dați seama chiar câștigam bătăile acestea cu băieții, cred ca tot datorită sportului.

De ceva timp este și antrenoare.

De la început am fost pasionată de acest sport și eu am spus că o să fiu antrenoare. Băieții când auzeau antrenoare? Hahahaha. Așa glume făceau pe seama mea: n-o să ajungi departe. Sportul nu-i pentru tine. De la asta se începeau glumele acestea aiurea.

Își dorește ca discipolele ei să ajungă sportive de top.

Antrenez doar fete, avem diferite grupe, eu am cam 30 de fete în grupă. Mi se părea asta foarte ușor. Ce-i aici greu să fii antrenoare? Pur și simplu arăți, dar până la urmă nu-i atât de ușor, deoarece fie copil are caracterul său aparte. Cu unul lucrezi mai tare, mai moale, la unul ajunge mai repede, e mai greu aici.

Dar nu atât banii o motivează să facă ceea ce-i place.

În sambo premiile nu sunt atât de mari, sau de exemplu salariul. Pur și simplu este ceea ce-mi place. Eu nu-mi închipui să plec din sport, eu nu mă văd în altceva.

MIHAIL FISTICAN, Antrenor Emerit al R. Moldova: Care sunt punctele ei forte? Cel mai forte punct este caracterul. Nu cedează niciodată, merge mereu până la urmă. Datorită acestui caracter greu, reușim să aducem medalii de la campionate europene, mondiale și să reprezentăm R. Moldova cu mândrie și succes.

Ca toți sportivii, Vera Zorea are ambiții mari.

În istoria mea, eu cred că în acești zece ani, să devin campioană europeană și mondială anume la categoria seniori.

ALEXANDRU LEAHU, jurnalist TVR Moldova: Ce contează cu adevărat în sambo? Caracterul. Contează forța sau rezistența? Rezistența. Care a fost primul tău premiu în sambo? 18 000 lei, Campionatul European pe seniori. Care a fost cel mai mare premiu? Acesta. Cât de des te distrezi cu prietenii? Pe săptămână cam de vreo 3 ori. Cât de des obișnuiești să te culci după ora 12:00. Când am pregătiri, rar, dar până la europene, cam des. Și cât de des observi că lipsa somnului îți afectează calitatea antrenamentelor? Cam des. Dacă mă culc după 22:00 mă simt foarte obosită.

Reporter: Alexandru Leahu Imagine: Dorin Spătaru