Privind orașele mari din România, observăm o dezvoltare fragmentară, adesea haotică. Blocuri de sticlă lângă ruine neterminate, trafic sufocant și lipsa unei viziuni urbane coerente. Nu trebuie să ne comparăm cu Praga sau Budapesta pentru a înțelege că avem o problemă de fond, nu de imagine. Orașele mici sunt și mai afectate: depopulate, lipsite de industrie, în criză identitară.

În mediul rural, situația este chiar mai gravă. Satul românesc, cândva nucleu al valorilor și tradițiilor, a ajuns simbolul declinului. Fără infrastructură, fără servicii publice funcționale, cu o populație îmbătrânită și lipsită de perspective, modernizarea acestuia trebuie să fie o prioritate. Altfel, România riscă să piardă definitiv conexiunea cu propriile rădăcini.

Modernizarea înseamnă și poziționare. România nu mai poate fi doar un beneficiar al fondurilor europene. Este timpul să devină un actor implicat, cu inițiative și capacitate de influență. Dosarul autonomiei strategice europene este un exemplu concret. Europa are nevoie de coeziune, dar și de state care își asumă responsabilitatea contribuției.

Aderarea la zona euro, deși tehnic dificilă, rămâne o miză politică esențială. Nu doar pentru accesul la un club economic exclusivist, ci pentru validarea apartenenței la nucleul dur al UE. România nu trebuie să rămână în sala de așteptare. „Ești la masa elitelor – trebuie să îți placă și meniul.”

În contextul tensiunilor de securitate din estul Europei, România are o poziție geostrategică crucială. Implicarea în apărarea europeană comună nu mai este o alegere, ci o obligație. Avem nevoie de un plan clar privind contribuția națională: soldați instruiți, industrie de apărare funcțională, capacitate de coordonare cu partenerii europeni.

Parteneriatele strategice devin esențiale. Franța, Germania și Polonia sunt piloni indispensabili pentru securitatea și dezvoltarea regiunii. România trebuie să investească inteligent în aceste relații, nu doar prin declarații politice, ci prin acțiuni concrete, coordonate și asumate.

Într-o republică semiprezidențială, președintele are un rol-cheie. Dincolo de prerogativele constituționale, el este liderul simbolic al națiunii. Iar românii, în 2025, așteaptă un lider cu viziune, curaj și determinare. Nu este timp pentru ezitări. Este momentul acțiunii. Modernizarea României depinde de lideri care înțeleg complexitatea momentului istoric și care nu fug de responsabilitate. Fie că vorbim despre integrare economică, participare la securitatea europeană sau revitalizarea comunităților, România are nevoie de direcție și hotărâre.

Dan Luca

SURSA: https://ziarulfaclia.ro/modernizarea-romaniei/