Acest canal de finanțare ascuns a adâncit legăturile economice dintre cei doi rivali ai Statelor Unite, sfidând eforturile Washingtonului de a izola Iranul, potrivit TVR Info.

Sistemul, asemănător unui troc, funcționează astfel, potrivit unor actuali și foști oficiali din mai multe țări occidentale, inclusiv din SUA: petrolul iranian este trimis în China – cel mai mare client al Teheranului – iar, în schimb, companii chineze de stat construiesc infrastructură în Iran.

Pentru a închide cercul, spun oficialii, intervin o companie chineză de asigurări de stat, care se autointitulează cea mai mare agenție de asigurări a creditelor la export din lume și o entitate financiară chineză atât de secretă încât numele ei nu apare pe nicio listă publică de bănci sau instituții financiare chineze.

Prin evitarea sistemului bancar internațional, acest aranjament a oferit Iranului o linie de salvare pentru economia sa sufocată de sancțiuni. Până la 8,4 miliarde de dolari în plăți pentru petrol au trecut anul trecut prin acest canal de finanțare, fiind folosiți pentru a finanța proiecte de infrastructură chineze în Iran, potrivit unor oficiali.

Iranul a exportat anul trecut petrol în valoare de aproximativ 43 de miliarde de dolari, conform estimărilor Administrației pentru Informații Energetice a SUA. Oficialii occidentali estimează că circa 90% din aceste exporturi merg către China.

China a devenit cumpărătorul principal de petrol iranian din 2018, când președintele Donald Trump a retras SUA din acordul nuclear din 2015 și a reimpus sancțiunile americane.

La doar două săptămâni după revenirea la Casa Albă, Trump a ordonat aplicarea unei politici de „presiune maximă” pentru a forța Teheranul să își limiteze programul nuclear și să oprească sprijinul pentru grupurile militante aliate. Scopul era reducerea exporturilor de petrol iranian la zero.

De atunci, SUA au impus sancțiuni unor persoane și entități chineze, însă exporturile Iranului către China au continuat aproape neafectate.

Beijingul oferă, de asemenea, sprijin politic Iranului. În septembrie, liderul chinez Xi Jinping l-a primit pe președintele iranian Masoud Pezeshkian la un summit multinațional și la o paradă militară la care au participat și liderii Rusiei și Coreei de Nord – un grup unit în opoziție față de ordinea mondială condusă de SUA.

Recent, națiunile occidentale au reimpus sancțiunile internaționale asupra Teheranului, ridicate anterior prin acordul nuclear din 2015 – o reacție europeană la încălcările Iranului. China și Rusia au declarat că această măsură încalcă dreptul internațional.

China a calificat, de asemenea, sancțiunile americane împotriva Iranului drept ilegale. Totuși, pentru că aceste sancțiuni amenință companiile care fac afaceri cu Iranul cu pedepse severe – inclusiv excluderea din sistemul financiar internațional – Beijingul a fost precaut în a expune marile sale firme riscurilor de sancțiuni. Autoritățile vamale chineze nu au raportat nicio achiziție de petrol iranian din 2023.

Pe lângă sancționarea exporturilor energetice iraniene, Washingtonul a impus sancțiuni majorității băncilor iraniene, inclusiv băncii centrale, făcând transferurile de bani către Iran extrem de dificile.

Soluția secretă

Sistemul prin care petrolul iranian este schimbat pentru infrastructură chineză implică doi actori principali: compania chineză de asigurări Sinosure și un mecanism de finanțare din China, denumit de oficiali „Chuxin”. Înțelegerea asupra modului în care funcționează sistemul a fost obținută din documente financiare, analize de informații și canale diplomatice.

În cadrul aranjamentului, au explicat unii oficiali, o companie controlată de Iran înregistrează vânzarea de petrol către un cumpărător chinez aflat sub controlul Zhuhai Zhenrong, un comerciant de stat chinez de petrol aflat deja pe lista sancțiunilor SUA.

Cumpărătorul chinez depune, în schimb, sute de milioane de dolari lunar la Chuxin, spun oficialii. Apoi, Chuxin direcționează fondurile către contractori chinezi care desfășoară lucrări de inginerie în Iran – proiecte finanțate și asigurate de Sinosure. Sinosure acționează ca liant financiar între toate părțile implicate.

Chuxin nu figurează printre cele aproximativ 4.300 de instituții bancare înregistrate oficial în China și nu poate fi găsit în registrele publice ale companiilor financiare.

Petrolul iranian care ajunge în China este redirecționat pe rute indirecte, pentru a-și ascunde originea, folosind transferuri între nave și, adesea, amestecuri cu țiței din alte țări, potrivit guvernului american și experților din industrie.

Sub umbrela Beijingului

Sinosure, denumită oficial China Export & Credit Insurance Corporation, este un instrument financiar al guvernului central chinez, menit să sprijine prioritățile de dezvoltare internațională ale Beijingului – o misiune cu o importanță specială într-o zonă sensibilă politic precum Iranul.

Potrivit companiei, până la sfârșitul anului trecut, Sinosure a susținut peste 9 trilioane de dolari în activități de comerț și investiții în întreaga lume.

În Iran, proiectele de infrastructură chineze sunt, de obicei, inițiative de stat de mare amploare – aeroporturi, rafinării și proiecte de transport – gestionate de cele mai mari bănci și companii de inginerie chineze.

Între 2000 și 2023, China a făcut angajamente financiare de peste 25 de miliarde de dolari pentru construcția de infrastructură în Iran, potrivit AidData, un laborator de cercetare al universității William & Mary din Williamsburg, Virginia. Sinosure a avut un rol direct în 16 dintre cele 54 de proiecte documentate.

Statele Unite, care au impus sancțiuni țintite unor firme chineze, nu au pus pe lista neagră companii implicate în lucrări civile din Iran și nici vreo bancă chineză majoră.

Nu există documente publice care să lege direct Sinosure de sistemul de „petrol contra construcții” din Iran.

Ca răspuns la întrebări, Ministerul de Externe al Chinei a declarat că nu este la curent cu acest aranjament, că se opune „sancțiunilor unilaterale ilegale” și că dreptul internațional permite cooperarea normală între state. Zhuhai Zhenrong și Sinosure nu au răspuns solicitărilor de a comenta subiectul.

Oficialii misiunii iraniene la ONU nu au comentat mecanismul de plată sau achizițiile de petrol ale Chinei.

Brad Parks, directorul executiv al AidData, spune că schema Chinei pentru lucrările de infrastructură din Iran seamănă cu un acord documentat al Sinosure din Irak. În acel contract pe 20 de ani, Sinosure garantează împrumuturile pentru proiecte chineze, în schimbul petrolului.

„Fiecare creditor și fiecare contractor trebuie să se afle sub această umbrelă”, a spus Parks.

Activitatea de infrastructură a Chinei în Iran a crescut după semnarea, în 2021, a unui acord de parteneriat pe 25 de ani. Proiectele sunt cruciale pentru Iran, care se confruntă cu dificultăți în menținerea serviciilor de bază precum apa și electricitatea.

Iranul reușește, de asemenea, să recupereze o parte dintre veniturile obținute din vânzările de petrol prin achiziții directe de bunuri din China și, potrivit oficialilor americani, aduce o parte din fonduri înapoi în regiune pentru uz local.

„Entitățile iraniene se bazează pe rețele bancare din umbră pentru a evita sancțiunile și a transfera milioane”, a declarat luna trecută John K. Hurley, subsecretar al Trezoreriei pentru terorism și informații financiare, anunțând sancțiuni împotriva unor persoane și entități din Emiratele Arabe Unite și Hong Kong, acuzate că ar fi coordonat transferul de fonduri.

Nici Sinosure, nici Chuxin nu au fost vizate până acum de sancțiuni americane. Departamentul Trezoreriei SUA a refuzat să comenteze descrierea activităților acestor entități chineze.