Guvernul a avizat un proiect de lege prin care foametea provocată de regimul totalitar sovietic în 1946–1947 pe teritoriul actual al Republicii Moldova urmează să fie recunoscută oficial drept crimă împotriva umanității, măsură ce prevede inclusiv comemorarea victimelor, crearea unor memoriale și sancționarea negării sau denaturării publice a acestei tragedii.
Pentru păstrarea memoriei celor care au avut de suferit, proiectul prevede crearea unor muzee, monumente și memoriale. De asemenea, este analizată posibilitatea introducerii unor sancțiuni pentru negarea sau denaturarea publică a acestei tragedii.
Proiectul mai prevede facilitarea accesului cercetătorilor la documentele din perioada foametei. Documentele relevante ar urma să fie identificate, scanate și puse la dispoziție în format electronic, fără ca originalele să fie mutate din arhivele în care sunt păstrate.
„Foametea din 1946–1947 a afectat peste 100 de mii de familii, iar despre această tragedie s-a vorbit prea puțin de-a lungul mai multor decenii. Este important să cunoaștem ce s-a întâmplat și să păstrăm memoria celor care au avut de suferit”, a menționat Ministrul Culturii, Dan Suruceanu.
În Republica Moldova, victimele foametei organizate din anii 1946–1947 sunt comemorate anual în cea de-a treia sâmbătă a lunii aprilie.
De zece ori mai devastatoare decât în Rusia și de cinci ori decât în Ucraina
Potrivit documentelor de arhivă, foametea din RSS Moldovenească a fost de zece ori mai devastatoare decât în Rusia și de cinci ori decât în Ucraina.
Regimul sovietic a recunoscut faptul că, în total, nu mai puțin de 400.000 de persoane au suferit acut de foame, dintre care cel puțin 123.000 au murit, înregistrându-se și nu mai puțin de 151 de cazuri de canibalism. De aceea, foametea din RSS Moldovenească reprezintă cel mai traumatizant fenomen din istoria recentă a ţării, mai cumplit decât deportările în masă după numărul de vieți omenești pierdute în timp de pace. Un număr impunător de documente de arhivă indică asupra factorului politic ca declanşator al cataclismului social şi al dezastrului umanitar care a urmat.
Într-o notă a Guvernului cu privire la comemorarea victimelor cataclismului, se menționează că, în comparație cu Ucraina și țările baltice, foametea organizată are o recunoaștere fragmentară, fără o lege-cadru care să stabilească în mod expres statutul juridic și memorial al acestui fenomen, precum și calificarea acestuia în raport cu categoriile crimelor internaționale.
De asemenea, legislația existentă nu prevede obligațiile autorităților publice privind cercetarea, documentarea, comemorarea și valorificarea patrimoniului aferent. Normele actuale în domeniul condamnării regimurilor totalitare și al comemorării victimelor represiunilor politice au caracter general și nu tratează distinct foametea organizată ca fenomen istoric și juridic separat.
Totodată, legislația în vigoare nu conține prevederi exprese privind condamnarea publică a negării, justificării sau minimalizării publice a foametei organizate din anii 1946– 1947.
