Această regulă se numeşte „Regula 50” din Carta Olimpică. Ea interzice orice demonstraţie sau propagandă politică, religioasă sau rasială în arene, în satul olimpic şi în timpul ceremoniilor. Practic, sportivii pot concura, pot celebra, dar nu pot transforma momentul competiţiei într-o platformă de protest, informează TVR Info.

Totuşi, regula nu interzice complet exprimarea opiniilor. Sportivii pot vorbi în conferinţe de presă, în interviuri sau pe reţelele sociale. Diferenţa pe care o face CIO este între „a exprima o opinie” şi „a face un gest demonstrativ” în timpul competiţiei sau pe podium. Iar sancţiunile se aplică de la caz la caz.

Citește și: Scandal mediatic înainte de JO. Portdrapelul R. Moldova: Nu am susținut niciodată războiul

Problema este că Jocurile Olimpice nu au fost niciodată complet neutre. O analiză realizată de revista Time arată că sportivii au folosit scena olimpică pentru mesaje puternice – de la salutul „Black Power” din 1968 până la proteste mai recente pentru drepturi civile sau împotriva războiului.

De multe ori, sportivii au fost sancţionaţi. Alteori, gesturile au trecut fără pedeapsă, ceea ce a alimentat acuzaţii de dublu standard.

Citește și: Descalificat pentru casca memorială. Zelenski: „Curajul valorează mai mult decât orice medalie”

La ediţia actuală, mai mulţi sportivi americani au criticat situaţia politică din SUA în conferinţe de presă, ceea ce este permis. Însă, atunci când mesajele apar pe echipament sau în timpul competiţiei, regulile devin stricte. Oficialii CIO spun că există peste 100 de conflicte active în lume şi că Jocurile nu pot deveni o tribună pentru fiecare dintre ele.

Întrebarea rămâne însă deschisă: poate sportul să fie cu adevărat neutru într-o lume care nu este? Sau neutralitatea însăşi devine o poziţie politică?

Cert este că, la Olimpiadă, nu mesajul contează cel mai mult, spun organizatorii, ci locul în care este transmis. Iar linia dintre comemorare, protest şi propagandă rămâne una extrem de fină.