Un telefon, un e-mail sau o ședință apărută pe ultima sută de metri pot amâna plecarea acasă chiar şi cu câteva ore. Pentru unii, munca peste program este doar o situație ocazională. Pentru alții, devine parte din rutina zilnică.

Controalele Inspectoratului de Stat al Muncii arată că încălcările legislației muncii fac parte din programul obişnuit al unor angajatori. În 2025, din cele aproximativ 12 mii de încălcări depistate la agenții economici, peste 160 au vizat direct depășirea programului de muncă și neplata orelor suplimentare.

VITALIE BÎNZARI, șef direcție, Inspectoratul de Stat al Muncii: Cele mai frecvente încălcări, noi identificăm că angajatorul nu duce evidența sau duce incomplet evidența timpului de muncă, atragerea la muncă suplimentară fără acordul scris al salariatului, nerespectarea duratei timpului normal de muncă, nerespectarea perioadelor de repaus, neremunerarea sau compensarea necorespunzătoare a muncii suplimentare.

Potrivit legislației, într-un an pot fi prestate până la 240 de ore suplimentare, iar timpul total de muncă nu trebuie să depășească, de regulă, 48 de ore pe săptămână. Totuși mulți angajați nu își cer drepturile, mai ales atunci când nu au dovezi sau un contract de muncă clar.

SVETLANA ONICI, avocat: Sunt persoane care, de fapt, nici nu au un contract de muncă. Ei sunt angajați, dar, de fapt, nici nu dețin contractul de muncă și nici nu știu, de fapt, cât sunt obligați, de fapt, să lucreze. Codul de procedură civilă prevede că litigiile de muncă trebuie examinate într-un termen mai restrâns, asta e un plus față de celelalte litigii. Cu referire la salariul neachitat, se admite dacă se confirmă prin contract individual de muncă și prin prezența la muncă, desigur, dacă sunt probe. 

Munca peste program nu trebuie să fie trecută cu vederea. Codul muncii prevede că primele două ore suplimentare trebuie plătite cu cel puțin 50% în plus, iar următoarele cu 100%. O altă variantă este compensarea cu ore libere plătite, în termen de 30 de zile.