VERA NEGRU fostă deportată: "Ne-am dus pe peronul gării şi stăteam afară la gara acolo. Lume multă adusă acolo, care urcau, plângeau, bocete, răcnete, la gara acolo. Şi iată: suiţi-va aici! Au deschis uşa Şi ne tot izgheau acolo. Au luat şi ne-au împins şi au închis zăvorul."

Mulţi dintre basarabeni, copii, femei sau bătrâni, au murit în drum spre infern, înainte de a ajunge în Siberia sau Kazahstan.

VERA NEGRU fostă deportată: "Pe drum, ce mă rog ne dădeau, peşte sărat, caşă. Au ieşit din vagon şi i-au dus, unde, nimeni nu ştie. Dar toţi bărbaţii din vagon."

În Kazahstan, familia Negru a supravieţuit cu greu condiţiilor de neimaginat - fără hrană şi fără posiblităţi de a munci.

VERA NEGRU fostă deportată: "Tata se ducea la pescuit, când prindea un peşte, când nu. Venea iarna, nici nu-l cunoaştei e om sau un morman de omăt. Nu-l cunoşteai, înghetat tot.
Ne mânca ploşniţa, păduchii."

Vera Negru a avut norocul să revină acasă, în Basarabia, abia peste nouă ani. Bucuria nu a durat mult. A fost prinsă de sovietici şi deportată din nou, în Kazahstan. De aceasta dată, cu un copil nou-născut în braţe.

VERA NEGRU fostă deportată: "Am mers toata iarna pe drum. Din decembrie m-au luat de acasă şi am ajuns la părinţi în martie, la sfârşit. Şi când am ajuns acolo erau bucăţi mari de gheaţă. S-a nimerit, aşa a vrut Dumnezeu, era un frate de-al meu care căra peşte cu maşina."

Unele dintre rudele familiei Negru au revenit acasă în 1957, după 17 ani de suferinţă. În Basarabia, Vera Negru şi-au refăcut viaţa. Totuşi, amintirile despre calvarul de acum 81 de ani o macină şi acum. Crede că nu le va putea şterge vreodată din memorie.