Scânteia care a aprins flacăra renaşterii naţionale, la sfârşitul anilor '80 ai secolului trecut, a fost cenaclul Alexe Mateevici. Mişcarea a luat naştere în ianuarie 1988, chiar de ziua poetului naţional, Mihai Eminescu. Cenaclul a fost opera lui Anatol Şalaru. Dacă la început credea că iniţiativa este sortită eşecului, la scurt timp, ideea a adunat în jurul său zeci de mii de basarabeni şi a culminat cu oficializarea, în spaţiul, dintre Prut şi Nistru a limbii române şi a grafiei latine.
15 ianuarie 1988. Un grup de tineri curajoşi se adună la bustul poetului Mihai Eminescu de pe Aleea Clasicilor din Chişinău.
ANATOL ŞALARU, fondatorul cenaclului Alexei Mateevici: "Era o zi cu multă zăpadă, frig. Au venit mulţi tineri, au cântat, au recitat versuri şi când a venit timpul să ne despărţim aveam o senzaţie că parcă pierdem ceva. Şi atunci eu am propus, nu prea ne cunoşteam unul cu altul, să ne mai întâlnim, să venim duminicile la bustul lui Eminescu să discutăm, să cântăm, să recităm din operele clasicilor noştri. Am venit peste două săptămâni. Drept că eram puţini, vreo 7-8 tineri. După aceea am început să ne întâlnim cu regularitate şi au venit din ce în ce mai mulţi până în momentul în care aici, pe Aleea Clasicilor, nu mai încăpeau oamenii. Erau atât de mulţi, încât autorităţile s-au speriat şi porneau havuzul atunci când noi vorbeam. Aduceau orchestră, fanfară ca să cânte, ca noi să nu ne auzim unul pe altul. Au cerut ca noi să nu ne mai adunăm public, dar să ne dea undeva o încăpere ca să ne facem şedinţele undeva într-un subsol ca să uite lumea de noi".
Chiar daca au fost puţini, la început, tinerii români plini de entuziasm nu s-au lăsat intimidaţi. Au continuat să-şi apere limba şi credinţa, sfidând Partidul Comunist.
ANATOL ŞALARU, fondatorul cenaclului Alexei Mateevici: "Ţin minte, în luna februarie 89, când a fost primul mare miting în Chişinău, în jur de 30 de mii de oameni au venit în oraş, au făcut un marş până la Academia de Ştiinţe, au blocat oraşul pentru prima dată şi atunci autorităţile s-au speriat. Atunci şi-au dat seama că această mişcare nu mai poate fi oprită. Atunci oamenii au simţit că sunt o forţă".
Iar această încredere a fost ca un foc care a cuprins rapid sufletele a zeci de mii de români basarabeni ce îşi doreau un singur lucru: readucerea în spaţiul dintre Prut şi Nistru a limbii române şi alfabetului latin.
ANATOL ŞALARU, fondatorul cenaclului Alexei Mateevici: "Important pentru o naţiune este să-şi cunoască istoria, rădăcinile, limba. Atunci când oamenii ştiu cine sunt, de unde vin, ei încep să înţeleagă şi unde trebuie să meargă. Or, lumea atunci era derutată, nu am avut acces la istoria noastră adevărată. Era totul denaturat, deznaţionalizat. Oamenii erau duşi în eroare, erau victimele propagandei sovietice. Am adunat sute de mii de semnături, am făcut sute de şedinţe în teritoriu, în sate, ne-am întâlnit cu oamenii prin şcoli, oriunde am putut, pe câmpuri, am înregistrat mii de casete audio cu şedinţele cenaclului, le-am repartizat peste tot. Am tipărit sute de mii de exemplare de ziare. Oamenii citeau atunci, erau dornici atunci de a afla adevărul. 10.04 Nouă nu ne-a fost frică şi oamenii ne-au urmat. Am reuşit şi am învins".
Marea victorie a fost scăldată în lacrimi de bucurie, pe 31 august 1989, atunci când Parlamentul declară româna drept limbă de stat şi reda dreptul basarabeni de a scrie în grafia latină. Cenaclul Alexe Mateevici a fost acea scânteie care a contribuit la apariţia Mişcării de Eliberare Naţională, chiar dacă unii au plătit un preţ scump.
ANATOL ŞALARU, fondatorul cenaclului Alexei Mateevici: "Eram foarte tineri şi nu ştiu dacă eram conştienţi de pericolele care ne pasc. Am fost de multe ori arestat, luat noaptea de miliţie, închis, dus la judecată. Am avut noroc că nu am fost condamnat. Judecătorii începeau să înţeleagă că acest regim este pe sfârşit. Vrem noi sau nu vrem, viaţa are legităţile ei şi cât de mare ar fi măciuca poliţistă, nu ne vor opri. Poporul s-a trezit, trenul a plecat şi nu mai pot face nimic. Eminescu este cu noi".
VALENTIN MÂNDÂCANU, filolog, lingvist, publicist: "Aceşti copii, în loc să fie înţeleşi de autorităţi, au fost ciomăgiţi cu bastoane de cauciuc, arestaţi, maltrataţi, băgaţi în închisori şi noi nici astăzi încă nu ştim de mulţi unde sunt, ce fac, mititeii, aş spune eu. Au luptat pentru cauza neamului lor şi nu au făcut prin asta nimic rău, nimănui".
ANATOL ŞALARU, fondatorul cenaclului Alexei Mateevici: "În 1988, pentru prima dată am vorbit la o emisiune tv despre ocuparea Basarabiei la 1940 de URSS. Au întrerupt şi emisiunea, fiindcă la început nu prea au înţeles ce am spus. Şi-au dat seama şi au întrerupt emisiunea. Noi la cenaclu am făcut lucruri în premieră şi am inspirat în rândul cetăţenilor curajul şi încrederea".
Dragostea de ţară şi de neam, mărturiseşte Anatol Şalaru, i-a fost insuflată încă din copilărie.
ANATOL ŞALARU, fondatorul cenaclului Alexei Mateevici: "Eu sunt născut pe malul Prutului şi priveam TV română şi mai aveam cărţi de la bunica încă de când a învăţat tata şcoala română. Mai întâi am învăţat să citesc în grafia latină, după care am învăţat grafia chirilică când am mers deja la şcoală. Pentru mine era mai simplu. Noi, în Varaticul meu, eram înconjuraţi de stânci şi nu recepţionam tv moldovenească şi moscovită. Numai tv română".
Anatol Şalaru spune că nu renunţă la visul de secole al neamului nostru.
ANATOL ŞALARU, fondatorul cenaclului Alexei Mateevici: "Şi acum duc această cruce pe care mi-am asumat-o. Orice popor, orice naţiune are un vis, să trăiască toţi în aceeaşi casă, în aceeaşi ţară, să nu fie despărţiţi fratele de soră prin frontiere. Noi trebuie să aspirăm să trăim într-o ţară mare, puternică şi bogată cum este România şi UE".
ANATOL ŞALARU, fondatorul cenaclului Alexei Mateevici: "Era o zi cu multă zăpadă, frig. Au venit mulţi tineri, au cântat, au recitat versuri şi când a venit timpul să ne despărţim aveam o senzaţie că parcă pierdem ceva. Şi atunci eu am propus, nu prea ne cunoşteam unul cu altul, să ne mai întâlnim, să venim duminicile la bustul lui Eminescu să discutăm, să cântăm, să recităm din operele clasicilor noştri. Am venit peste două săptămâni. Drept că eram puţini, vreo 7-8 tineri. După aceea am început să ne întâlnim cu regularitate şi au venit din ce în ce mai mulţi până în momentul în care aici, pe Aleea Clasicilor, nu mai încăpeau oamenii. Erau atât de mulţi, încât autorităţile s-au speriat şi porneau havuzul atunci când noi vorbeam. Aduceau orchestră, fanfară ca să cânte, ca noi să nu ne auzim unul pe altul. Au cerut ca noi să nu ne mai adunăm public, dar să ne dea undeva o încăpere ca să ne facem şedinţele undeva într-un subsol ca să uite lumea de noi".
Chiar daca au fost puţini, la început, tinerii români plini de entuziasm nu s-au lăsat intimidaţi. Au continuat să-şi apere limba şi credinţa, sfidând Partidul Comunist.
ANATOL ŞALARU, fondatorul cenaclului Alexei Mateevici: "Ţin minte, în luna februarie 89, când a fost primul mare miting în Chişinău, în jur de 30 de mii de oameni au venit în oraş, au făcut un marş până la Academia de Ştiinţe, au blocat oraşul pentru prima dată şi atunci autorităţile s-au speriat. Atunci şi-au dat seama că această mişcare nu mai poate fi oprită. Atunci oamenii au simţit că sunt o forţă".
Iar această încredere a fost ca un foc care a cuprins rapid sufletele a zeci de mii de români basarabeni ce îşi doreau un singur lucru: readucerea în spaţiul dintre Prut şi Nistru a limbii române şi alfabetului latin.
ANATOL ŞALARU, fondatorul cenaclului Alexei Mateevici: "Important pentru o naţiune este să-şi cunoască istoria, rădăcinile, limba. Atunci când oamenii ştiu cine sunt, de unde vin, ei încep să înţeleagă şi unde trebuie să meargă. Or, lumea atunci era derutată, nu am avut acces la istoria noastră adevărată. Era totul denaturat, deznaţionalizat. Oamenii erau duşi în eroare, erau victimele propagandei sovietice. Am adunat sute de mii de semnături, am făcut sute de şedinţe în teritoriu, în sate, ne-am întâlnit cu oamenii prin şcoli, oriunde am putut, pe câmpuri, am înregistrat mii de casete audio cu şedinţele cenaclului, le-am repartizat peste tot. Am tipărit sute de mii de exemplare de ziare. Oamenii citeau atunci, erau dornici atunci de a afla adevărul. 10.04 Nouă nu ne-a fost frică şi oamenii ne-au urmat. Am reuşit şi am învins".
Marea victorie a fost scăldată în lacrimi de bucurie, pe 31 august 1989, atunci când Parlamentul declară româna drept limbă de stat şi reda dreptul basarabeni de a scrie în grafia latină. Cenaclul Alexe Mateevici a fost acea scânteie care a contribuit la apariţia Mişcării de Eliberare Naţională, chiar dacă unii au plătit un preţ scump.
ANATOL ŞALARU, fondatorul cenaclului Alexei Mateevici: "Eram foarte tineri şi nu ştiu dacă eram conştienţi de pericolele care ne pasc. Am fost de multe ori arestat, luat noaptea de miliţie, închis, dus la judecată. Am avut noroc că nu am fost condamnat. Judecătorii începeau să înţeleagă că acest regim este pe sfârşit. Vrem noi sau nu vrem, viaţa are legităţile ei şi cât de mare ar fi măciuca poliţistă, nu ne vor opri. Poporul s-a trezit, trenul a plecat şi nu mai pot face nimic. Eminescu este cu noi".
VALENTIN MÂNDÂCANU, filolog, lingvist, publicist: "Aceşti copii, în loc să fie înţeleşi de autorităţi, au fost ciomăgiţi cu bastoane de cauciuc, arestaţi, maltrataţi, băgaţi în închisori şi noi nici astăzi încă nu ştim de mulţi unde sunt, ce fac, mititeii, aş spune eu. Au luptat pentru cauza neamului lor şi nu au făcut prin asta nimic rău, nimănui".
ANATOL ŞALARU, fondatorul cenaclului Alexei Mateevici: "În 1988, pentru prima dată am vorbit la o emisiune tv despre ocuparea Basarabiei la 1940 de URSS. Au întrerupt şi emisiunea, fiindcă la început nu prea au înţeles ce am spus. Şi-au dat seama şi au întrerupt emisiunea. Noi la cenaclu am făcut lucruri în premieră şi am inspirat în rândul cetăţenilor curajul şi încrederea".
Dragostea de ţară şi de neam, mărturiseşte Anatol Şalaru, i-a fost insuflată încă din copilărie.
ANATOL ŞALARU, fondatorul cenaclului Alexei Mateevici: "Eu sunt născut pe malul Prutului şi priveam TV română şi mai aveam cărţi de la bunica încă de când a învăţat tata şcoala română. Mai întâi am învăţat să citesc în grafia latină, după care am învăţat grafia chirilică când am mers deja la şcoală. Pentru mine era mai simplu. Noi, în Varaticul meu, eram înconjuraţi de stânci şi nu recepţionam tv moldovenească şi moscovită. Numai tv română".
Anatol Şalaru spune că nu renunţă la visul de secole al neamului nostru.
ANATOL ŞALARU, fondatorul cenaclului Alexei Mateevici: "Şi acum duc această cruce pe care mi-am asumat-o. Orice popor, orice naţiune are un vis, să trăiască toţi în aceeaşi casă, în aceeaşi ţară, să nu fie despărţiţi fratele de soră prin frontiere. Noi trebuie să aspirăm să trăim într-o ţară mare, puternică şi bogată cum este România şi UE".
