„Acum costul componentei de gaze, care este luat în considerare la calcularea tarifelor, este direct afectat de cheltuielile regiunii pentru achiziționare și transport. În situația economică actuală, regiunea este nevoită să achiziționeze gaze din fonduri împrumutate”, se spune într-un comunicat al pretinsului executiv de la Tiraspol.

„Astăzi, cumpărăm gaz pe bani împrumutați. Acești bani trebuie întorși. Acest lucru trebuie înțeles. Astăzi, însăși structura prețurilor la gaz s-a schimbat. Costurile asociate cu livrarea acestuia s-au modificat și ele. Nu îl mai primim direct, îl primim prin multe țări. Fiecare trecere a unei anumite frontiere impune costuri corespunzătoare”, a explicat așa-zisul premier Aleksandr Rosenberg.

Anterior, a precizat el, costul componentei de gaz pentru un număr de consumatori era de o rublă pentru mie de metri cubi. Acum va corespunde realităților economice actuale și se va ridica la 1.156 de ruble pentru mie de metri cubi. 

Șeful pretinsului executiv a anunțat o majorare proporțională pentru anumiți consumatori industriali și alți consumatori al căror tarif era anterior mai mic decât nivelul specificat, potrivit presei regionale.

Administrația secesionistă a stabilit pentru 1 martie 2025 următoarele tarife: electricitate – 1,39 rub pentru un 1 kWh; 1,70 ruble pe un metru cub de gaze; alimentarea cu apă – până la 9,75 ruble pe metru un metru cub; canalizat – 10,23 rub. pentru metru cub; agent termic – 738,42 rub. pentru o gigacalorie.

Până la 1 martie, tarifele sunt următoarele: electricitate - 0,86 pentru 1 kWh; gaz - 0,81 ruble pentru un metru cub; alimentare cu apa - 7,77 ruble; agent termic - 402 ruble pentru o gigacalorie.  

În perioada 1-10 februarie, malul stâng al Nistrului a fost asigurat cu gaze cu sprijinul Uniunii Europene. Ulterior, Tiraspolul a refuzat cel de-al doilea ajutor în valoare de 60 de milioane de euro, care ar fi acoperit necesitățile până la jumătatea lunii aprilie.

Ajutorul UE a fost condiționat de o creștere treptată a tarifelor la serviciile comunale, pentru a le alinia la prețurile de piață. Regimul separatist a declarat că nu poate accepta această condiție. În cele din urmă, administrația secesionistă pro-rusă nu a putut evita majorarea tarifelor.

Malul stâng al Nistrului a rămas fără gaz pe 1 ianuarie 2025, după ce gigantul rusesc Gazprom a refuzat să își respecte angajamentele prevăzute în acordul cu Moldovagaz încheiat în 2021. 

Rusia a invocat oprirea tranzitului pe teritoriul Ucrainei, dar a refuzat să transporte gazele la hotarul cu Republica Moldova prin Gazoductul Transbalcanic.  

Până pe 31 decembrie 2025, toată economia regiunii transnitrene a funcționat pe gazul rusesc livrat de Gazprom prin intermediul Moldovagaz. Gazprom a furnizat gaze către Moldovagaz, iar societatea moldo-rusă le-a transportat pe malul stâng al Nistrului. 

La rândul său, furnizorul transnistrean, Tiraspoltransgaz, a livat gaze întreprinderilor transnistrene. Indiferent de faptul dacă consumau sau nu gaz, acestea ofereau gazul către Centrala Termoelectrică Moldovenească (Moldgres) și plăteaua doar conversia lui în energie electrică. 

Moldgres achita Tiraspoltransgaz-Pridnestrovie pentru gaze, iar aceasta transfera banii, nu la Moldovagaz, ci într-un cont special deschis în Banca Centrală a Transnistriei, de unde era finanțat deficitul bugetar al regimului secesionist.

Astfel, în ultimele trei decenii Moldovagaz a acumulat față de Gazprom o datorie de 11 miliarde de dolari.