"Prima dată m-am angajat să vopsesc un acoperiș la vulcanizare. După care am pus borduri am participat la diferite construcții de drumuri. Până am ajuns să produc geamuri termopane. Geamurile au fost o experiență foarte educativă. Acolo eu am învățat ce înseamnă cu adevărat ce înseamnă cu adevărat ce înseamnă să fii disciplinat și să te trezești dimineață."

După gimnaziu, a mers la Vaslui, unde a avut o perioadă plină de provocări.

"A fost o etapă, la un moment dat eu trebuia să fiu dat afară din cămin pentru că nu aveam posibilitatea să mi-l plătesc. Colegii mei au strâns bani pe o lună și după care au am putut să mi-l plătesc singur. Când am plecat în România, mai făceam teme pentru acasă pentru bani. Colegii îmi dădeau bani ca să le fac temele pentru acasă. Pe timpul cela îmi plăteau 50 000 lei românești, echivalentul la 20 lei de ai noștri. Experiența cu geamurile mă ajuta că mergeam pe la Vaslui ca să îmi fac niște bani de cheltuială".

Toate momentele dificile i-au adus și niște lecții de viață. A susținut BAC-ul și a revenit acasă, la Ungheni.

"Am ajuns în meseria asta foarte întâmplător, mai întâmplător nu există. Mergeam prin Ungheni și am întâlnit un cunoscut de-al tatălui și îmi zice: Salut! Am auzit că ai terminat liceul, la Chișinău este facultatea de kinetoterapie. Și te faci medic sportiv acolo."

Atunci, visa la o carieră în diplomație.

"Planul meu era ca în viitor să port costum cu cravată bordo. Eu eram bun la limbi străine, aveam o cultură generală bună. Am fost chiar și la emisiunea "Vrei să fii milionar?" Eu mă vedeam în ambasadă, consulat. Acesta era viitorul meu. După liceu eu nu am intrat la facultate că nu am avut posibilități, un moment trist pentru mine că eu mă consideram un lider care voia să se manifeste, științific, intelectual, am ajuns mereu să fiu cu mâinile murdare și mâncând din conserve la pauza de prânz."

Apoi, a mers la Facultatea de Kinetoterapie, iar mai târziu,  s-a angajat la Institutul de Neurologie și Neurochirurgie, cu un salariu de 1300 de lei.

"Am făcut facultatea, de la început nu știam unde învăț. Nici nu eram sigur că vreau asta, dar mereu am fost educat să duc la capăt ceea ce încep. Eu plăteam chiria 3400 atunci. Eram nevoit să lucrez la domicilii. Eu lucram peste 15 ore pe zi. Eu aveam pacienți cu care la unul de noapte începeam lucrul. La unii era schimbată ziua cu noaptea și era o oportunitate de a face un ban."

A demisionat, după opt ani de muncă. Vladimir Botezatu se consideră un om al momentului.

"Eu mă pricepeam bine la fotbal, dar nu pariam niciodată. Eu ziua m-am odihnit și seara am ieșit la plimbare. Am intrat și am pus și eu un pariu acolo. 50 lei pe niște meciuri care nu ar trebuit să fi mers. Atunci am câștigat 14 mii lei din 50. A doua zi am mers să iau banii. A doua zi am mai câștigat 3000 lei."

În  2013, a pornit o afacere cu acte-n regulă.

"Când am plecat să înregistrez compania, mulți dintre ei nici nu știau ce este kinetoterapie, mă întrebau dacă sunt maseur sau medic. Nu știam unde să mă încadreze. Cred că m-au încadrat la masaj și spuneau că în orice caz la control să le arăt diploma ca să nu aibă obiecții"

După 20 de ani de experiență în fizioterapie, Vladimir Botezatu are propria sa clinică de recuperare medicală, unde, împreună cu colegii săi, tratează zilnic până la 100 de pacienți.