Astăzi se împlinesc 35 de ani de la Podul de Flori deschis pentru câteva ore între România şi Republica Moldova. Pentru prima oară după cel de-Al Doilea Război Mondial, frontiera româno-sovietică a fost traversată fără acte.
Pe 6 mai 1990 cortina de fier dintre URSS şi România a căzut, iar românii de pe ambele maluri ale Prutului - despărţiţi timp de 50 de ani- s-au reîntâlnit şi au aruncat flori pe apa râului pentru a marca evenimentul.
La primul „Pod de flori”, organizat pe 6 mai 1990, dată la care frontiera către Basarabia a putut fi trecută fără acte, au participat peste un milion de oameni.
Podul semnifica frăţia, dorinţa de apropiere, istoria comună a populaţiei de pe cele două maluri ale Prutului. Această primă deschidere a graniţelor dintre România şi Republica Moldova s-a materializat în mii de flori aruncate în apa Prutului de pe ambele maluri.
În ziua respectivă, între orele 13:00 şi 19:00, locuitorilor din România li s-a permis să treacă Prutul fără paşaport şi viză. De-a lungul frontierei de 700 km de pe Prut, au fost create opt puncte de trecere: Miorcani – Pererita, Stânca – Costeşti, Iaşi – Sculeni, Ungheni – Pod Ungheni, Albiţa – Leuşeni, Fălciu – Ţiganca, Oancea – Cahul şi Galaţi – Giurgiuleşti.
Al doilea „Pod de flori” a avut loc la 16 iunie 1991.
Chiar dacă scopul reunificării nu a fost atins atunci, momentul „Podurilor de flori” a reactivat multor oameni conştiinţa faptului că indiferent de ce parte a Prutului trăiesc, aparţin unui singur neam.
