Deseori structurile de ordine publică, de exemplu poliția de rutieră, sau alte instituții din sectorul de securitate, atenționează asupra faptului că Siguranța cetățeanului contează! Iar conform unor sondaje, cetățenii definesc securitatea națională cel mai des ca siguranța populației și protecția cetățenilor. Dar când contează securitatea?

Pare a fi o confuzie... La nivel național, securitatea presupune totalitatea de instituţii și documente de politici și legi care vin să apere valorile naţionale în faţa pericolelor, riscurilor sau ameninţărilor, asigurând existenţa pentru cetățeni a sentimentelor de încredere și siguranţă. Deci siguranţa și securitatea nu sunt identice, ele fie diferă, fie se complementează.

A fi în siguranţă poate însemna o stare de securitate, dar starea de securitate nu înseamnă neapărat că suntem în siguranţă. De exemplu, instalând sisteme de securitate, cum ar fi camere video sau sisteme de alarmă pentru a proteja casele, vehiculele, avem speranţa că descurajăm furtul. Deși aceste mecanisme ne pot oferi o măsură temporară de confort, totuși acestea nu întotdeauna sporesc siguranţa. Un sistem de alarmă nu poate să garanteze că persoana va fi protejată de anumite vătămări sau daune, la fel cum o cameră ascunsa nu poate preveni brutalitatea din partea altor persoane.

Astfel, siguranţa este condiţia de a fi protejat de vătămări sau alte rezultate nedorite, cauzate neintenţionat. Securitatea este condiţia de a fi protejat de daune sau alte rezultate nedorite, cauzate de acţiuni sau comportamente umane intenţionate. Siguranţa din perspectiva sistemului de securitate, este mai des utilizată cu privire la un organ de stat cu atribuţii de a apăra ordinea și liniștea publică (de exemplu, servicii de informaţii sau poliţie). Corespunzător, dacă să ne referim la ordinea publică, siguranţa se referă la evitarea accidentelor, iar securitatea la prevenirea infracţiunilor. Problemele de siguranţă și securitate variază de la o ţară la alta, de la o instituție la alta sau chiar de la persoana la persoană. Însă, la nivel general, poate fi protejat orice obiect, fie el material sau imaterial, pe care fiinţele umane îl preţuiesc.

În practică, acest lucru funcţionează astfel:

(1) Ne preţuim sănătatea, așa că facem mișcare și mâncăm alimente sănătoase pentru a nu ne îmbolnăvi, iar la necesitate ne adresăm la medic– protecţia sănătăţii ca o problemă importantă de securitate.

(2) Însă din perspectiva siguranţei, suntem atenți la faptul că producătorii de alimente respectă proceduri stricte de siguranţă, cum ar fi termenul de valabilitate sau condițiile de păstrare, astfel încât alimentele pe care le consumăm să fie sigure.

În concluzie, cetățeanul trebuie să țină cont de securitatea sănătății prin garantarea că ceea ce consumă sunt produse sigure. În același timp, provocările și amenințările care vin din exteriorul unei țări, implică atât aspecte de securitate, cât și aspecte de siguranță. Să luăm de exemplu dezastrul nuclear de la Fukushima, Japonia 2011. Un cutremur care a dus la un tsunami și a provocat o criză nucleară. Aspectul siguranței se referă aici la fenomenele naturale neintenționate care au cauzat daune centralei nucleare și au pus în pericol sănătatea publică. Cu toate acestea, nu putem trece cu vederea factorul uman. Aspectul de securitate aici este omul; tehnicienii și reprezentanții guvernului, care contribuit crucial, prin acțiunile lor, la desfășurarea evenimentelor. Acest exemplu demonstrează că trebuie să ne concentrăm atât pe aspecte de siguranță, cât și de securitate pentru a înțelegerea deplină a dezastrului. Astfel, majoritatea provocărilor contemporane la adresa securității, implică atât aspecte de securitate, cât și aspecte de siguranţă.

Textul este oferit de către Centrul de Informare și Documentare privind NATO.