„Dacă ar fi să ne referim la un fundament economic pentru persistența unui conflict de intensitate permanent în regiune punctat de confruntări mai ample cum este acum, cum a fost în 2014, 2009, 2006 - motivul principal este competiția pentru resurse. Gândiți-vă că populația regiunii a exploadat, în 1922 mandatul britanic al Palestinei avea 700 de mii de locuitori, astăzi are cam 16 milioane sau 15 milioane. Israel având nouă milioane și ceva de oameni. Dacă ne uităm la Fâșia Gaza în anii 1960 erau doar 300 și ceva de mii de locuitori, astăzi sunt peste două milioane de locuitori. Și la fel și populația Israelului de la înființarea sa a crescut de peste trei ori, ceea ce înseamnă că există o competiție pentru resurse de apă, pământ arabil, există presiune politică în interiorul Israelului pentru a permite crearea de asezări ilegale care au fost condamnate internațional. E o întreagă discuție. Privitor la impactul acestui conflict în regiune - în primul rând vedem că iar se crează incertitudini majore pe piețele internaționale de energie, incertitudinea legată de reacțiile țărilor arabe, multe dintre ele producătoare majore de petrol și de gaze. Să nu uităm că Qatar, unul dintre cei mai mari exportatori de gaze naturale din lume adăpostește liderii Hamas. Aceste incertitudini duc la creșterea prețului la petrol și gaze, care, practic, constituie o taxă, un impoziti  adițional aplicat economiilor vestice care au fost deja slăbite de către efectele pandemiei și ale războiului din Ucraina. Acesta este un impact.

Al doilea impact pe care l-aș vedea strict legat de regiune este legat de faptul că multe dintre proiectele care erau planificate pentru regiune nu se mai pot realiza, cel puțin nu în perioada imediat următoare. În Mediterana de Est au fost descoperite resurse importante de energie, a fost creat un forum al gazelor din Mediterana de Est între Cipru, Grecia și Israel, iar Turcia este în conflict cu Cipru pentru zona economică exclusivă din care ar fi extrase resurse de energie, dar, în același timp, Israelul însuși a descoperit pentru prima oară resurse de energie în larg. Iar și Fâșia Gaza avea resurse de energie în larg or exploatarea acestor depinde, de fapt, de existența unor mijloace de a livra către piețele globale aceste resurse de energie, dar dacă nu ai pace în regiune, o înțelegere cu Turcia care, spre exemplu, a militat foarte mult împotriva proiectului gazoductului Mediteranei de Est, cel subacvatic. Atât timp cât Israelul nu ar putea să genereze legături cu Egiptul sau cu alte țări pentru a-și exporta eventualele gaze și petrol către piețe internaționale atunci proiectele respective rămân blocate. Și atât timp cât nu accesezi resurse noi apar iar probleme legate de stabilitatea piețelor internaționale și, în general, dacă vorbim de faptul că Europa renunță la energia rusească, deși nu a renunțat în întregime, perspectiva Europei de a se alimenta în mod sustenabil din vecinătatea sa cu energie pe termen lung, vorbim de nu doar de Africa de Nord, Nigeria sau Norvegia, dar vorbim și de Mediterana de Est”, a spus Alex Georgescu.

Întreaga emisiune poate fi urmărită mai jos: