Deși președintele Trump și-a promovat o imagine de lider anti-intervenționist, în realitate, observă Dan Luca, expert român în afaceri europene la Bruxelles, politica sa externă are numeroase elemente de presiune economică și politică asupra altor state. În unele cazuri, acest tip de influență este perceput ca o formă modernă de colonialism, prin care SUA controlează indirect economia, resursele și guvernele altor țări.
„Dacă ne referim la Rusia, narațiunea promovată, în special de Vladimir Putin, este de pace injustă, văzând sfârșitul Războiului Rece și prăbușirea Uniunii Sovietice ca pe o catastrofă geopolitică”, susține expertul. „Din perspectiva Moscovei, ordinea internațională stabilită după 1991 nu a fost corectă, iar extinderea influenței occidentale în fostul spațiu sovietic este percepută ca o amenințare existențială.”
Desigur, NATO rămâne puternică, relevă expertul, dar discuțiile recente arată că alianța trebuie să se adapteze la noile realități geopolitice. Donald Trump a sugerat în trecut că SUA ar putea părăsi NATO dacă aliații nu contribuie mai mult financiar. Pe de altă parte, dacă UE dezvoltă propria armată și structuri de apărare, NATO ar putea deveni mai puțin relevantă.
Uniunea Europeană se află într-o poziție complicată, prinsă între marile puteri globale. Deși a făcut progrese imense în integrarea economică, persistă probleme serioase care îi limitează influența geopolitică și capacitatea de a acționa ca un actor unitar. Probleme structurale împiedică UE să fie un jucător global puternic.
Fără NATO și protecția SUA, observă Dan Luca, UE nu are o apărare proprie eficientă. Franța și Germania vorbesc despre o „autonomie strategică”, dar Europa nu are o armată comună puternică. Dacă Uniunea Europeană nu își dezvoltă capacități strategice reale, riscă să rămână un „uriaș cu potențial economic, dar un pitic politic și militar.”
În acest context, continuă Dan Luca, este bine de menționat Doctrina Monroe, fundamentul politicii externe americane în emisfera vestică.
Enunțată de președintele James Monroe la 2 decembrie 1823, această politică a fost una dintre cele mai influente declarații de politică externă ale SUA. Scopul său inițial a fost să prevină interferența puterilor europene în America Latină, dar, de-a lungul timpului, a evoluat într-un instrument de justificare a intervențiilor americane în regiune. Doctrina Monroe a fost un principiu defensiv împotriva colonialismului european.
Poate nu este rău ca, la nivel european, să se fundamenteze o Doctrina Monroe, care, în premieră, definește viziunea de independență a Uniunii Europene. Realist vorbind, dacă Uniunea Europeană ar încerca să adopte o doctrină similară Doctrinei Monroe, ar însemna o limitare a influenței SUA în Europa, atât pe plan militar, cât și economic și geopolitic. Totuși, fără o armată comună și o economie mai puțin dependentă de tehnologiile americane, opinează expertul, Europa va rămâne într-un parteneriat strâns cu SUA, cu sau fără voia sa.
