Social

Viața și moștenirea lui Grigore Vieru, dezvăluite prin amintirile fiului său Călin

post-img
Viața și moștenirea lui Grigore Vieru, dezvăluite prin amintirile fiului său Călin

Pe 18 ianuarie 2009, poetul Grigore Vieru s-a stins din viață în urma unui tragic accident rutier. A fost o figură emblematică a literaturii române din Basarabia şi a rămas în inimile oamenilor prin versurile sale dedicate limbii române, mamei și valorilor naționale. Poezia lui Grigore Vieru rămâne vie în conștiința publicului, iar fiul său, Călin Vieru, continuă să ducă mai departe opera marelui poet prin proiecte culturale și evenimente dedicate memoriei acestuia.

Recent, la o serie de recitaluri dedicate operei marelui poet, s-au reamintit cele mai îndrăgite poezii pentru copii, care ascund, dincolo de simplitatea aparentă, mesaje sociale și istorice subtile.

La emisiunea TeleMatinal de la TVR Moldova, Călin Vieru a vorbit despre impactul creațiilor tatălui său, menționând că poeziile pentru copii nu doar educă și amuză, dar au fost și un mod de transmitere a adevărului istoric, ocolind cenzura perioadei sovietice. 

Un exemplu este poezia „Curcubeul”, parte din volumul „Treiezi”, care a fost cenzurată și arsă parțial în 1970, dar mesajul tricolorului românesc a supraviețuit.

„Tata a intuit cum să ajungă la inima oamenilor, la moldoveanul de rând, chiar prin poeziile pentru copii”, a spus Călin Vieru. „Chiar și atunci când subiectul părea simplu – mere, jucării sau curcubeie – exista un mesaj educativ și social profund.”

Fiul poetului coordonează un proiect amplu care reunește monede comemorative, busturi în spații publice, recitaluri și un disc cu interpretări de poezie realizate de artiști din R. Moldova și România. Fiecare inițiativă este considerată „o picătură care contribuie la produsul final” – păstrarea și promovarea valorii culturale a operei lui Grigore Vieru.

Despre relația lor, Călin Vieru a subliniat că, deși Grigore Vieru era adesea plecat în întâlniri cu cititorii, gesturile sale subtile de afecțiune și educație au rămas pentru familie o amintire prețioasă.

„Întorcând filmul înapoi, acum îmi dau seama că orice emoție, sentiment omenesc este strict dozat. Dozat deodată, intră la pachet în timpul nașterii.  Să zicem că sentimentul afecțiunii, empatiei are zece puncte. Păi iată, nouă din ele, tata deja le dădea pe la grădiniți, pe la școli primare, pe la toate întâlnirile. Și pentru noi, acasă, rămânea doar un singur punct din zece. Deci, cred că era insuficient. Nu din motivul că era zgârcit la vorbă sau mângâiat pe creștet. Dar că foarte mult lipsea tata. Mai mult pelerin decât familist”, a spus Călin Vieru.

author-img_1

Iuliana Adiaconiței

Reporter