Alexei Bălănuță avea doar 22 de ani când a fost luat la război. Nu s-a mai întors de acolo, iar tatăl său îşi aduce aminte de ziua în care şi-a văzut pentru ultima dată feciorulul.

NICOLAE BĂLĂNUȚĂ tatăl lui Alexei: "Nu trebuia să se ducă el. L-au luat de pe câmp şi l-au dus. Eu nu eram acasă şi când am venit acasă. Îi zic: Unde te duci dragul tatei? Nu trebuie tu în locul la altul. Sărmanul. L-am pupat şi s-o terminat tot. Nu l-am mai văzut. – Cum era el? – Ca băiatul meu, bun tare, flăcăul cel mai mare."

Și fostul primar al satului îl ţine minte pe Alexei. El a fost cel care i-a înmânat citaţia de înrolare la război.

ALEXANDRU ROȘCA directorul Gimnaziului din satul Haragîș: "Ceilalți colegi a lui s-au întors acasă, dar el a căzut pe câmpul de luptă, din spusele colegilor, și a fost îngropat în groapa comună în Tighina. Au fost depuse anumite eforturi de a aduce corpul neînsuflețit, dar nu s-a reușit, iar la cimitir a fost improvizat un mormânt, unde s-a pus o cruce."

La evenimentul de inaugurare a plăcii comemorative au venit și combatanţi ai Războiului de pe Nistru pentru a aduce un omagiu celor care nu s-au mai întors acasă și sunt adevăraţii eroi care au murit pentru apărarea suveranității, independenței Republicii Moldova.

SIMION CARP colonel în rezervă, veteran de război: "Martirul Bălănuță Alexei a participat la lupte și a fost unul dintre cei care a nimerit în vâltoarea evenimentelor. Noi cunoaștem despre foarte mulți combatanți. Şi unii au fost declaraţi dispăruţi fără veste. Ei au manifestat eroism, au manifestat conștiință civică și au mers cu arma în mână sa confrunte o armată care ii depășeau numeric."

GHENADIE COSOVAN președintele organizației "Credință Patriei": "Camaradul Bălănuță este unicul şi ultimul din cei căzuți care până acum nu a avut o placă comemorativă și mai mult de atât, nu a fost decorat cu distincție de stat post-mortem."

La războiul din 1992 au fost 30 de bărbați din satul Haragîș, raionul Cantemir, şi doar unul dintre ei nu s-a mai întors acasă.