Predarea simultană nu a fost inventată în iunie 2026. Noțiunea apare explicit în Codul Educației din 2014, iar din 2019 există o instrucțiune specială pentru organizarea acestor clase. În anul școlar 2025–2026, sistemul funcționa deja în 54 de instituții, cu 3.509 elevi și 456 de profesori. Să numești asta experiment nou este ca și cum ai descoperi troleibuzul și ai acuza guvernarea că testează transportul electric. A doua sperietoare. Se aplică în toată țara. Fals. Metodologia nu amestecă automat toate clasele din Republica Moldova. Ea se aplică școlilor care au atât de puțini elevi încât nu pot forma clase separate. Documentul stabilește limite, combinații de clase, orare și responsabilități. Iar decizia se ia la nivel local, la propunerea argumentată a administrației școlii.

Nu vine nimeni mâine să înghesuie toate clasele într-o singură sală, oricât de util ar fi acest decor pentru un video alarmist. A treia manipulare: elevii de-a patra îi vor înlocui pe profesori. Nu. Profesorul rămâne responsabil de lecție, de sarcinile diferențiate și de evaluarea fiecărei clase.

Da, metodologia recomandă și tutoratul între elevi. Adică un copil îl poate ajuta punctual pe un coleg la o activitate. Dar a-ți ajuta colegul nu înseamnă că ai fost angajat învățător la zece ani. Elevii nu primesc catalogul, nu stabilesc curriculumul și nu trimit profesorul acasă.

Iar documentul spune clar că munca profesorilor este remunerată conform cadrului legal. Și acum piesa de rezistență. Predarea simultană ar duce la închiderea școlilor. Metodologia spune exact contrariul. Printre obiectivele scrise negru pe alb se numără menținerea funcționalității școlilor din comunitățile mici și continuitatea procesului educațional.

Documentul scrie menținere. Ion Ceban citește lichidare. Asta nu mai este citit printre rânduri. Este o dovadă de slabă pregătire. Sigur că acest model poate și trebuie discutat. Calitatea lecțiilor, volumul de muncă al profesorului, efectele asupra copiilor și consultarea părinților sunt întrebări legitime. Dar o dezbatere serioasă începe cu documentul, nu cu sirena de alarmă. 

Așadar, experimentul nu este învățământul simultan. Experimentul este să iei o practică veche, să-i lipești eticheta halucinant, să adaugi profesori concediați și școli închise, apoi să vezi câți oameni distribuie înainte să verifice. Fals și manipulare. La această lecție, nu elevii au nevoie de mentorat. Declarațiile primarului au nevoie de corectură cu roșu.

Trei probleme reale, trecute prin mașina de tocat propagandistică

La învestirea Guvernului Tofan, Parlamentul Republicii Moldova a avut și un program artistic. Nu cu muzică, ci cu trei hituri vechi din repertoriul propagandei Kremlinului: „Ucraina ne fură apa”, „Europa ne militarizează” și „Chișinăul desființează Găgăuzia”.

Să le luăm pe rând, înainte să apară și varianta remixată pe Telegram.

Deputatul Alexandr Verșinin a identificat rapid singurul vinovat pentru problemele Nistrului. Ucraina și hidrocentralele sale. Simplu! Schimbări climatice, secetă, gestionarea unui fluviu internațional, atacuri rusești asupra infrastructurii. Toate acestea sunt detalii plictisitoare. Mult mai comod este să arăți cu degetul spre Kiev.  Nimeni nu neagă anumite probleme ecologice. Dar Ucraina are același interes ca R. Moldova pentru a menține fluviul funcțional, având în vedere că Nistrul alimentează și regiunea Odesa.

Iar când poluarea a fost pusă în legătură cu atacul armatei ruse asupra complexului hidroenergetic de la Novodnestrovsk, propaganda a făcut ce știe mai bine. A inventat un camion ucrainean, a produs zvonuri pe Viber și a încercat să scoată Rusia din fotografie. Practic, racheta vine din Rusia, dar vinovatul trebuie să fie tot vecinul atacat. O logică impermeabilă. Din păcate, nu și la petrol.

Apoi a venit Igor Dodon cu vestea că Uniunea Europeană ne-a dat peste 300 de milioane de euro pentru „militarizare”. Cuvântul sună amenințător. Aproape că vezi tancuri europene parcate lângă fiecare magazin sătesc.

În realitate, finanțarea este destinată modernizării Armatei Naționale: comunicații, logistică, supraveghere și apărare antiaeriană. Inclusiv un sistem care să protejeze populația de dronele și fragmentele de rachete ajunse în Moldova din cauza războiului Rusiei.

Cu alte cuvinte, Rusia creează pericolul, Europa ne ajută să ne apărăm, iar Dodon se supără pe apărare. Și nu, banii europeni nu introduc serviciul militar obligatoriu. Acesta există deja în legislație. Proiectul invocat de Dodon privește o formă de pregătire inițială pentru un grup limitat de bărbați și nici măcar nu a fost adoptat.

Neutralitatea nu înseamnă să stai fără radar, fără armată și cu o umbrelă de plajă împotriva dronelor. Un stat neutru are dreptul să se apere.

Ultimul episod este oferit de domnul Grigorii Uzun care anunță „atacul” asupra autonomiei găgăuze. Numai că autonomia nu a fost anulată, redusă sau împachetată pentru expediere la Chișinău. Curtea Constituțională a clarificat cine constituie organul electoral. Găgăuzia își păstrează dreptul de a stabili data alegerilor și de a organiza scrutinul regional.

Așadar, avem trei probleme reale, trecute prin mașina de tocat propagandistică. Nistrul devine motiv de ură față de Ucraina, apărarea devine „militarizare”, iar o clarificare juridică devine „lichidarea autonomiei”.

Opoziția nu a descoperit trei conspirații. A reciclat trei narațiuni de la Kremlin. Iar reciclarea este bună pentru mediu, dar extrem de toxică pentru dezbaterea publică.

Povestea cu „atragerea automată a NATO în război”

Propaganda pro-rusă a rezolvat cazul navei Gas Lisbon mai repede decât au ajuns salvatorii. Fără anchetă și fără probe, dar cu verdictul gata ambalat: Ucraina a atacat nava sub „steag fals” ca să târască România în război. În universul propagandei, expertiza vine preinstalată: dacă explodează ceva, e Ucraina; dacă apare o dronă rusească, tot Ucraina; iar dacă plouă la Sulina, probabil NATO a umblat la nori.

Să revenim pe Pământ. Gas Lisbon era sub pavilion liberian, transporta peste 3.790 de tone de propan către portul ucrainean Reni și se afla la aproximativ 20 de mile marine de coastă, în zona economică exclusivă a României, nu în apele teritoriale. Nu era navă românească, iar incidentul nu s-a produs pe teritoriul României. 

Povestea cu „atragerea automată a NATO în război” ia, deci, apă. Articolul 5 nu este un buton roșu care pornește singur, iar o navă liberiană nu devine România doar pentru că litoralul se vede la orizont. NATO analizează asemenea situații de la caz la caz, iar răspunsul nici măcar nu presupune automat folosirea forței militare. Mai lipsește și logica. Ucraina și-ar fi atacat marfa destinată propriului port, și-ar fi sabotat aprovizionarea, ar fi speriat armatorii și ar fi riscat relația cu România.

Un plan genial. Îți lovești singur combustibilul ca să câștigi sprijin. Probabil urmează să-ți incendiezi casa ca să primești o umbrelă.

Cauza incidentului este încă investigată. Aici este trucul. anchetatorii caută probe. Propagandiștii caută distribuiri și likeuri.

Pericolul real din Marea Neagră este însă documentat. În numai șase luni, ONU a demonstrat 57 de atacuri ale forțelor ruse asupra infrastructurii portuare din regiunea Odesa, cu terminale, depozite și nave civile avariate. 

Kremlinul aduce războiul la mare, lovește porturi și amenință navigația, apoi propaganda acuză Ucraina că „provoacă”. Este incendiatorul care stropește casa cu benzină și reclamă alarma pentru zgomot.

La Șerpeni nu s-a deschis nicio groapă de gunoi

La rubrica „Propaganda reciclează, chiar dacă nu sortează”, aflăm că autoritățile de la Chișinău ar pregăti o groapă de gunoi chiar pe teritoriul Complexului memorial de la Șerpeni. Și nu orice groapă de gunoi, ci una prezentată drept „act de neofascism”. Pentru că, în laboratorul propagandei, un studiu de fezabilitate intră pe ușă și iese pe Telegram îmbrăcat în uniformă nazistă.

Realitatea este mult mai puțin apocaliptică. Republica Moldova pregătește un sistem modern de gestionare a deșeurilor: colectare, sortare, tratare și reciclare. Scopul declarat este tocmai eliminarea gunoiștilor improvizate care poluează solul, aerul și apele. Dar să spui „infrastructură modernă pentru gestionarea deșeurilor” nu aduce suficiente distribuiri. „Guvernarea aruncă gunoi peste soldații sovietici” sună, evident, mai bine în limba manipulării.

În cazul localității Șerpeni, proiectul este abia la etapa studiului de fezabilitate. Nu există încă un teren stabilit, nu este finalizată evaluarea impactului asupra mediului și nici măcar nu este sigur că acel amplasament va fi considerat potrivit. Mai important, nu există nicio decizie ca un depozit să fie construit pe teritoriul Complexului memorial „Capul de pod Șerpeni”.

Cu alte cuvinte, propaganda a găsit groapa înainte ca autoritățile să găsească terenul. Performanță remarcabilă. nici proiectul nu este gata, dar scandalul a fost deja inaugurat, cu panglică, discurs și acuzații de fascism.

Iar un centru de management al deșeurilor nu este o movilă unde camioanele răstoarnă gunoiul și pleacă. Este o instalație proiectată pentru sortare, tratare și reducerea poluării. Dar pentru propaganda Kremlinului, diferența dintre o stație modernă și o gunoiște este aproximativ aceeași ca diferența dintre un fapt și o postare alarmistă: complet neimportantă.

Morala? La Șerpeni nu s-a deschis nicio groapă de gunoi. În schimb, fabrica de dezinformare funcționează la capacitate maximă. Și, după miros, acolo nici studiul de impact nu mai este necesar.