Într-o săptămână, ruşii preluaseră controlul asupra orașelor Cernobîl și Pripyat, şi asupra celor vecine Kievului, - Bucha, Hostomel, Vorzel şi Irpin.
În estul Ucrainei ruşii au ocupat nordul Luganskului şi localităţi ale regiunii Harkov, inclusiv oraşul sudic al acesteia Izium, care are impotanţă strategică.

Iar în sud, trupele ruse au lansat o ofensivă de pe teritoriul peninsulei Crimeea spre regiunile Herson şi Zaporojie. O parte a acestora a înaintat spre nord-vest acaparând într-o lună întreaga regiune Herson, inclusiv centrul administrativ al acesteia. O altă parte a trupelor ruse din Crimeea a avansat spre nord-est în direcţia sudică a regiunii Zaporojie în întâmpinarea trupelor ruse care înaintau dinspre regiunea Doneţk. În acest fel, în prima lună de război, armata rusă îşi crease un coridor terestru care leagă şi acum peninsula Crimeea de teritoriul Federaţiei Ruse.

În primele trei săptămâni, Rusia reuşea să ocupe mai bine de un sfert din teritoriul Ucrainei. Însă la sfârşitul lunii martie, a urmat contraofensiva forțelor ucrainene din nordul ţării care până pe 7 aprilie au eliberat integral teritoriile ocupate din regiunile Kiev, Cernigov şi Sumî.

A DOUA ETAPĂ

Până pe 17 aprilie, înaintarea armatei ruse părea să fie stăvilită de apărarea ucraineană. Însă a urmat o a doua etapă a războiului în care ruşii şi-au intensificat ofensiva pe toată linia frontului din estul Ucrainei. În următoarele cinci luni, trupele ruse au înaintat în medie cu 50-60 de kilometri pe câteva direcţii de pe linia frontului din estul Ucrainei. În luna mai au reuşit să ocupe aproape o treime din teritoriul estic al regiunii Harkov, inclusiv o zonă din nordul regiunii Doneţk cu oraşul Liman şi localităţilor din jur. La începutul lunii iulie armata rusă s-a apropiat de extremitatea de est a regiunii Lugansk după ce în urma unor lupte intense cucerise importantele oraşe Severodoneţk şi Lisiceansk. De atunci, până în luna septembrie, arma rusă a împins pe unele direcţii linia frontului din Doneţk în medie cu aproximativ 10 kilometri.

A TREIA ETAPĂ

Pe 6 septembrie 2022, a urmat o a treia etapă a războiului în care forţele ucrainene au lansat de lângă oraşul Balakliia o contraofensivă surpriză în regiunea Harkov, pe care a eliberat-o aproape complet până la începutul lui noiembrie. A fost o reuşită a armatei ucrainene care a forţat Moscova să anunţe mobilizare în rândurile armatei şi să declare anexate regiunile parţial ocupate Lugansk, Doneţk, Zaporojie şi Herson. Însă în pofida acestor decizii, sub presiunea ofensivei ucrainene din sudul ţării, armata rusă a fost forţată să se retragă şi de pe teritoriile regiunii Herson situate pe malul vestic al fluviului Nipru. Astfel, pe 11 noiembrie Rusia a fost nevoită să cedeze inclusiv oraşul Herson – singurul centru administrativ al unei regiuni ocupate de armata sa de la începutul invaziei de acum un an.

Au urmat două luni în care linia frontului s-a stabilizat. Iar la mijlocul lui ianuarie, forţele ruse şi-au intensificat din nou atacurile pe linia frontului din estul Ucrainei în special spre oraşul Bahmut, pe care încearcă să-l cucerească de mai bine de jumătate de an. Noile eşecuri de a ocupa oraşul la începutul anului au determinat Rusia să atace localităţile din jurul Bahmutului. După lupte crâncene, în ianuarie şi februarie, forţele ruse au reuşit să pună stăpânire pe câteva dintre ele, inclusiv pe oraşul Soledar, situat cu 8 kilometri spre nord de Bahmut. Însuşi oraşul Bahmut continuă să fie atacat din nord, est şi sud-vest. În februarie armata rusă a început să atace pe mai multe direcţii linia frontului din estul Ucrainei în încercarea de a ocupa întregul Donbas, adică teritoriile regiunilor Doneţk şi Lugansk.