Clasamentul are la bază un punctaj acordat în baza acțiunilor politice și militare pe care diferite state le desfășoară în ceea ce privește susținerea Ucrainei în fața războiului rus de agresiune, precum și poziții diplomatice care intră pe culoare de coliziune cu Federația Rusă. În baza acestor date, avem o schimbare în clasament și o ascensiune fulminantă a statelor baltice. Pentru prima oară clasamentul este condus de Letonia. Poziția secundă este ocupată de trei state: Lituania, Finlanda, Estonia.

Așa cum menționează chiar sursa citată care a întocmit clasamentul „statelor neprietenoase”, această schimbare spectaculoasă de lider are loc în contextul acțiunilor majore ale Ucrainei din ultima lună din Marea Baltică și atacarea cu succes a infrastructurii energetice ruse cu pierderi mari pentru Rusia. Aici trebuie amintit că în ultima luna Ucraina și-a extins considerabil raza de acțiune a dronelor cu rază lungă de acțiune lovind puncte nevralgice ale infrastructurii energetice rusești din regiunea Mării Baltice, în special terminalele de export de la Ust-Luga și Primorsk. 

Dacă în ultimele luni România a ocupat poziția 10-a clasamentului, poziție pe care a împărțit-o cu mai multe țări aliate, în topul pe luna martie România ocupă locul 6, o urcare de nu mai puțin patru poziții. România împarte această poziție cu Marea Britanie, Spania, Polonia, Portugalia. Spre exemplu SUA ocupă locul 5, o prăbușire în ultimul an în contextul în care de la începutul invaziei pe scară largă domina clasamentul.

Redăm integral clasamenul de tip TOP 10 publicat de ziarul ruși în ceea ce privește „țările neprietenoase”:

• 1. Letonia (90 indice punctaj)
• 2. Lituania, Finlanda, Estonia (85 indice punctaj)
• 3. Germania, Franța (75 indice punctaj)
• 4. Belgia (70 indice punctaj)
• 5. Olanda, SUA (60 indice punctaj)
• 6. Marea Britanie, Spania, Polonia, Portugalia, România (55 indice punctaj)
• 7. Italia, Canada, Suedia (50 indice punctaj)
• 8. Bulgaria (45 indice punctaj)
• 9. Australia, Grecia, Danemarca, Noua Zeelandă (40 indice punctaj)
• 10. Luxemburg, Norvegia, Macedonia de Nord, Croația, Cehia (35 indice punctaj)

Pe 31 martie, într-un interviu oferit pentru agenția de presă RIA Novosti, ambasadorul Federației Ruse în România, Vladimir Lipaev, a declarat că „România aspiră la rolul de verigă-cheie a NATO pe flancul său sud-estic, poziționându-se ca un aliat fidel al Statelor Unite și un susținător consecvent al unității transatlantice. 

„În pofida unei situații financiare dificile și a deficitului bugetar, militarizarea țării se desfășoară în plin ritm. Sunt planificate achiziții semnificative de armament și tehnică militară din străinătate, din fonduri ale Uniunii Europene alocate în cadrul mecanismului de credit SAFE. Totodată, autoritățile evită să sublinieze faptul că aceste tranșe financiare nu reprezintă un ajutor nerambursabil din partea Bruxelles-ului, iar rambursarea lor va reveni generațiilor viitoare de contribuabili români. Atrage atenția faptul că sunt achiziționate sisteme de armament cu utilizare nu defensivă, ci ofensivă", a declarat Lipaev.

Potrivit diplomatului, autoritățile României susțin în mod insistent dislocarea pe teritoriul lor a unor contingente militare străine, fiind justificate prin invocarea unei presupuse amenințări ruse. 

Poziția geografică a României, la intersecția dintre Marea Neagră și frontiera estică a Alianței, a devenit un element central în strategia NATO de descurajare și apărare. Infrastructura militară dezvoltată în ultimii ani, inclusiv facilitățile de la Mihail Kogălniceanu și sistemul de apărare antirachetă de la Deveselu, integrează România în mecanismele esențiale de securitate ale Alianței și contribuie direct la stabilitatea regională, scrie economica.net.

Citește și: SUA ar vrea să folosească baza de la Kogălniceanu pentru eventuale intervenții în Orientul Mijlociu

La începutul anului 2026, Ministerul Apărării al României a obținut, prin mecanismul european de finanțare, investiții record pentru înzestrare, în condiții avantajoase pentru România.

Ministrul Radu Miruță sublinia că miza nu este doar relansarea unor capacități industriale, ci și crearea condițiilor pentru ca acestea să poată produce și după finalizarea proiectelor finanțate.