Practic, dacă petrolul nu mai este tranzacționat în dolari, influența economică a Statelor Unite ar putea scădea semnificativ.

Sistemul petrodolarului datează din 1974, când SUA și Arabia Saudită au încheiat un acord strategic: petrolul urma să fie vândut exclusiv în dolari, iar surplusul financiar era reinvestit în economia americană. Acest mecanism a permis SUA să devină principala putere financiară globală și să se împrumute ieftin.

Astăzi însă, contextul s-a schimbat radical: Statele Unite au devenit exportator net de energie, iar centrul consumului global s-a mutat în Asia.

Datele recente arată o schimbare accelerată: aproximativ 14% din petrolul global – în special cel din Rusia și Iran – este deja tranzacționat în afara dolarului. În același timp, Arabia Saudită exportă de patru ori mai mult petrol către China decât către SUA și testează alternative, inclusiv plăți în yuani sau monede digitale.

Un punct critic rămâne Strâmtoarea Ormuz, prin care trece circa 20% din petrolul mondial – orice blocaj aici ar putea forța schimbări rapide în moneda de tranzacționare.

Dominanța dolarului este deja în scădere lentă, dar constantă: ponderea sa în rezervele globale a coborât de la 71% în anul 2000 la 57,7% în 2025. În paralel, aurul a crescut la 19%, iar yuanul chinezesc a ajuns la peste 3% și câștigă teren în plățile internaționale.

Sistemele alternative la SWIFT, dezvoltate de China și Rusia, permit tot mai multor țări să ocolească dolarul în comerțul global.

Cu toate acestea, dolarul rămâne deocamdată dominant: aproximativ 80% din tranzacțiile cu materii prime și jumătate din comerțul global sunt încă denominate în moneda americană. Specialiștii spun însă că lumea intră într-o etapă de tranziție, în care mai multe monede vor împărți influența.

Dacă tensiunile din Iran continuă și comerțul cu petrol se mută spre Asia și alte valute, petrodolarul ar putea deveni, în următorul deceniu, mai degrabă o relicvă a trecutului decât regula jocului economic global.